Tinerii basarabeni sunt indemnati sa vina la atudii in Romania

 Tinerii basarabeni – îndemnați să vină la studii în România

În cei 10 ani de activitate, Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara a demarat numeroase proiecte atât culturale cât și de informare cu privire la procesul de admitere la studii în România. Din primii ani de activitate, OSB Timișoara a înaintat demersuri, a negociat și a comunicat cu instituții guvernamentale din România și din Republica Moldova cu privire la procesul de admitere la studii în România. Odată cu lansarea portalului basarabeni.ro, în anul 2006, proiectul de informare și consiliere a tinerilor basarabeni dornici de a studia în România s-a extins la nivel național, portalul de stiri basarabeni.ro devenind sursa numărul 1 de informare pentru studenții din Republica Moldova veniți la studii în Țară. Din 2001 pînă astăzi proiectele basarabenilor din România au fost multiplicate de către organizațiile din toate centrele universitare: OSB București, CSBB Galați, ATB Iași, ASB Craiova, OSBB Brașov, GIB Cluj, GIRB Suceava, OSB Constanța etc., astfel s-a creat un cadru prielnic pentru tinerii basarabeni care vor să studieze în România.

Anul acesta, OSB Timișoara asigură continuitatea proiectului în colaborare cu Basarabeni Media Grup (www.basarabeni.ro), ATB Iași (www.tineribasarabeni.com), CSBB Galați (csbb.lsgalati.ro). De asemenea ne arătăm disponibilitatea de a-i informa pe viitorii elevi și studenți privind particularitățile fiecărui mare oraș din Țară și îi îndemnăm să aplice la diverse universități pentru a fi siguri că vor fi admiși la studii.
Programul se va desfășura în perioada mai-octombrie 2011 și va include următoarele acțiuni:
• conferință de presă atât în România cât și la Chișinău;
• negocieri directe cu Ministerul Educației și instituțiile implicate în procesul de admitere;
• participarea la elaborarea Metodologiei de admitere;
• consultanță directă acordată de voluntari membri ai organizațiilor enumerate, la
Ambasada și Consulatele României în Republica Moldova cu privire la actele necesare pentru obținerea vizei și completarea dosarelor pentru aplicarea la studii în România;
• urgentarea acțiunilor din cadrul procesului de admitere în cazul în care este nevoie,
• întâmpinarea, îndrumarea, cazarea studenților basarabeni cât și soluționarea tuturor problemelor apărute pe parcursul procesului de înmatriculare, cazare și acomodare;
• informarea tinerilor basarabeni cu privire la obținerea permisului de ședere;
• desfășurarea acțiunilor ce țin de facilitarea procesului de integrare a studenților basarabeni în mediul academic și social românesc.
• activități prin care încurajăm venirea la studii în România a unui număr cât mai mare de tineri basarabeni;
• toată procedura de informare a procesului de admitere se va efectua prin cadrul portalului basarabeni.ro și a site-urilor locale a organizațiilor partenere.

BASARABIA - pământ românesc

ASARABIA - PĂMÂNT ROMÂNESC

Războaiele ruso-turce
În număr de șase, în perioada 1711-1812, ele au însemnat o adevărată calamitate pentru poporul român, care a aflat cu uimire că rușii creștini pot fi mai cruzi decât turcii păgâni. În timpul ostilităților, ambii adversari își asigurau aprovizionarea cu alimente prin jaf la fața locului. Au apărut situații paradoxale, ca acea descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736: rușii jefuiseră atît de crunt Moldova, încât cei ce scăpaseră cu viață, refugiindu-se în mănăstiri mureau acum de foame.
Salvarea a venit tocmai de la tătari, care au adus ceva grâu. În perioadele 1771-1772 si 1774-1775, în timpul războiului încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi, rușii au organizat în întreaga Moldovă recensăminte amănunțite, ceea ce demonstrează cu claritate intenția unei anexări. În timpul luptelor, un general rus, având probleme cu transportul, a spus: „Nu mă interesează cine trage tunurile și căruțele, moldovenii sau boii, important este ca ele să fie trase“. După războaie și păci succesive, în 1795, granițele Rusiei ajung la Nistru, pericolul pentru români devenind iminent.

1806-1812
Prezența lui Napoleon în prim-planul politicii europene, relațiile sale uneori contradictorii cu țarul rus Alexandru, au determinat scurte perioade de răgaz pentru expansionismul rusesc înspre Dunăre și mai departe. Țarul rus era tot mai iritat de cetele răvășite de Napoleon – cuceritor al unor vaste teritorii, consul pe viață și apoi chiar împărat, deci egalul său ca legitimitate. Intrați în luptă, rușii sânt bătuți cumplit, alături de aliații lor, în bătăliile de la Austerlitz și Friedland.
Apar, în mod firesc, și alte fronturi, unul dintre acestea instituindu-se, din păcate, la noi, în următoarele împrejurări. Influențat de ambasadorul francez, Sebastiani, sultanul își face curaj și îi destituie pe domnitorii Constantin Ipsilanti și Alexandru Moruzi, partizani declarați ai rușilor, în 1806, numindu-i în locul lor pe Alexandru Sutu în Țara Românească și Scarlat Collimach în Moldova, amândoi simpatizanți ai francezilor.

Sub acest pretext, generalul rus Michelson (mulți comandanți ruși erau de origine germană) pătrunde în principatele române la 16 octombrie 1806 și, de frică, sultanul îi reintegrează pe vechii domnitori, prieteni ai rușilor. Aceștia nu se multumesc numai cu atât, ci pun noi și umilitoare condiții pentru turci.
Trupele rusești înaintează fără să se încurce cu vre-o declarație de război, aceasta petrecându-se abia pe 27 decembrie 1806. Pe plan european, țarul cedează în fața lui Napoleon, are loc celebra întâlnire de la Tilsit, pe 25 iunie 1807, urmată de tratatul de neagresiune. Angajându-se să nu mai intervină în Europa, unde recunoaște prioritatea francezilor, țarul primește mână liberă în privința Turciei.
Tratatul avea și clauze secrete, Napoleon urmând să mijlocească o pace între ruși și turci, iar dacă, după trei luni de la un angajament față de acesta, sultanul nu se ținea de cuvânt, Imperiul Otoman urma să fie împărțit între împăratul francez și țarul rus. Operațiunile militare se desfășurau favorabil pentru ruși. Avangarda comandată de contele Dolgoruki ocupa, la 12 noiembrie, orașul Bălți, iar la 14 noiembrie, trece Prutul pe la Sculeni. Alți generali „ruși“, Essen și Mehlendorf, cuceresc cetățile Hotin și Tighina, aflate sub stăpânirea directă a turcilor, ca raiale.
Pe parcurs, încâtați de victoriile obținute, nu mai țin seamă de clauzele tratatului încheiat cu Franța. Napoleon îi scrie lui Alexandru pe 2 februarie 1802, propunându-i un târg rușinos, care nu pune deloc la socoteală voința popoarelor: rușii ar fi urmat să cucerească și să anexeze principatele române, iar împăratul francez să facă același lucru cu Prusia și majoritatea posesiunilor acesteia.
Cu timpul, „împărțelile“ includ pretenții tot mai mari. Pe lângă Țările Române, Rusia își dorește acum și Serbia, și Bulgaria, și chiar visul lui Petru cel Mare, Constantinopolul, Bosforul, Dardanelele. Șirul tocmelilor continuă, în paralel cu desfășurarea evenimentelor militare, destul de încetinite, pentru că Rusia se angajase într-un război cu Suedia, iar Turcia avea probleme interne.
Pregătiri pentru pradă
La 15 aprilie 1810, Rusia își anunța intenția de a încorpora ambele principate, Projuranschi prezentând și un proiect de organizare administrativă: ele urmau să fie împârțite în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Oltenia și Muntenia. În toamna anului 1810, când armata rusă de la Dunăre trece sub comanda contelui Nicolae Kamenski, la cererile de mai sus se adaugă independența Serbiei și o despăgubire de 20 de milioane de piastri. Deoarece relațiile cu Franța se deteriorau de la zi la zi, rușii îsi intensificau eforturile de război.

Kamenski este înlocuit cu mai capabilul Kutuzov, care obține o victorie hotărâtoare la Slobozia, pe 2 octombrie 1811. În consecință, la Giurgiu, încep tratative pentru pace. Inițial, marele vizir se arăta dispus să cedeze rușilor Moldova, până la Siret. Sultanul, care tot mai spera într-un ajutor francez, accepta ca hotar doar Prutul, fără a ceda însă partea de sud a Basarabiei. Împuternicitul lui Napoleon se străduia să întârzie cât mai mult deznodământul războiului, însă turcii se simțeau tot mai slabi. Tocmelile asupra pamântului românesc vor continua cu înverșunare, rușii insistând asupra graniței la Siret, iar turcii cedând treptat în problema sudului Basarabiei și a localităților fortificate: Cetatea Alba, Ismail și Chilia.
Pacea de la București
Kutuzov, viitorul erou național al rușilor, avea un comportament tot mai ticălos față de moldoveni și munteni, aceștia nu mai conteneau cu reclamațiile aduse țarului. Acesta hotărăște trimiterea la București a amiralului Ciceagov, care să-l înlocuiască. Noul demnitar rus era împotriva unor noi cuceriri teritoriale și prefera în locul lor unele avantaje militare care să sprijine Rusia în războiul cu Napoleon. Spre nenorocirea românilor, Ciceagov ajunge prea târziu la București. Kutuzov forțează situația, recurgând la diverse strategii, între altele arătând turcilor scrisori și hărți de la Napoleon, adevărate sau false, preconizând o împărțire a tuturor teritoriilor otomane.
La cele de mai sus se adaugă alte intrigi, și mai murdare. Iata cum le prezintă, cu rezervele de rigoare, istoricul Alexandru V. Boldur, a cărui lucrare, „Istoria Basarabiei“, ne-a servit drept ghid pentru paginile de mai sus: „În literatura istorică exista o bănuială de trădare a intereselor turcești din partea fraților Dimitrie și Panait Moruzi, decapitați de turci, bazată pe faptul că primului dintre ei i s-a dat de către țar o moșie în Basarabia, în valoare de 100.000 lei (aur), că în averea lui s-a găsit un inel cu briliante în valoare de 15.000 piastri și că, în sfârșit, fratele lui, Panait, a ținut neânmânată curții turcețti o scrisoare a lui Napoleon, prin care împăratul francez îl sfătuia pe sultan să nu facă pace cu nici un preț“. Pacea s-a făcut, turcul a plătit, cu pamânt românesc însă.
Am ajuns la capătul unor evenimente istorice care au demonstrat convingător tendințele rusești permanente de a acapara noi teritorii. Rușii au dovedit o bolnăvicioasă foame de pământ chiar și atunci când țara lor a ajuns cea mai întinsă din lume. Și fiindcă, din nenorocire, istoria ne-a așezat în calea lor, ne numărăm și noi între victimele acestei lăcomii, uneori de neânțeles. Pe lângă cotropirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herței, profitând de imoralitatea comuniștilor și a uneltei lor, politicianul cameleonic Petru Groza: ei, care aveau mii de insule și de arhipelaguri, s-au bucurat la cele 17 hectare ale Insulei Șerpilor.
Cu atât mai penibile ne apar slugărnicele justifiăari ale unor istorici de la Chișinău, ca Vasile Stati și Vasile Vieru, care susțin teza absurdă că, la 1812, Basarabia a fost eliberată de ruși. Așa-zișii istorici de mai sus par să se simtă în continuare în defuncta Uniune Sovietică, pe care o slujesc cu credință dincolo de moarte. Nimic nu poate ierta jaful de pamânt din 1812 și lungul șir de suferințe care a urmat.

- Stema Basarabiei țariste

Petuniile, plante anuale cu origine sud-americana, au fost aduse in Europa in urma cu 150 de ani. Datorita florilor delicate, divers colorate, acestea se numara printre cele mai indragite plante din gradina. Perioada de inflorire a petuniilor este foarte indelungata, desfasurandu-se intre lunile mai si octombrie. Gama cromatica a florilor cuprinde nenumarate culori, precum alb, galben, roz, rosu, albastru sau violet, precum si combinatii dintre acestea. Acestea au forma unei palnii, simple sau duble, cu marginea dreapta, ondulata sau franjurata. Petuniile cuprind plante ce fie formeaza tufe compacte, fie sunt curgatoare, cu flori simple sau batute, de diferite marimi. Atat tulpina, cat si frunzele, sunt acoperite cu peri. O caracteristica a petuniilor, ce merita retinuta este faptul ca aceste plante contin o serie de substante toxice.
Modul de ingrijire
Petunia este o planta ce prefera amplasarea in spatiul exterior, in locuri cu o lumina puternica si, preferabil ferite de ploi. Asadar, in situatia in care petuniile tale sunt plantate in ghivece, atunci cand ploua, este indicat sa le muti intr-un loc protejat, precum sub o copertina.
Pentru o dezvoltare cat mai armonioasa, aceste plante necesita o udare abundenta si tratarea saptamanala cu ingrasaminte. De asemenea, este foarte importanta indepartarea imediata a florilor ofilite pentru a permite dezvoltarea noilor exemplare.
Solul pe care aceste plante il prefera trebuie sa fie bine drenat, nisipos, dar in acelasi timp hranitor.
Este deosebit de important ca in zilele foarte calduroase petuniile sa fie udate dupa apusul soarelui sau dimineata, foarte devreme. In caz contrar, frunzele se vor curba si usca, iar petalele isi vor pierde culoarea.
Inmultire

Inmultirea petuniilor se realizeaza prin rasaduri sau semanare directa in gradina. Rasadurile se obtin prin semanare in luna februarie, la o temperatura a solului de 22-25 grade Celsius, pentru ca in luna mai, atunci cand pot fi mutate in exterior, sa fie deja inflorite.
Daunatori
Petuniile pot fi atacate de paduchii verzi care pot fi indepartati printr-un insecticid pe baza de piretru. Pe de alta parte, acestea sunt sensibile la temperaturile scazute si la umezeala excesiva a solului, din aceasta cauza fiind foarte importanta asigurarea unui drenaj corespunzator al apei.
Petunia, o planta a carei ingrijire nu presupune eforturi prea mari, este ideala pentru orice gradina. Prin intermediul variatiei de culori, florile acestei plante reusesc sa insulfleteasca diversele spatii exterioare, precum terasa, gradina sau balconul.

BEGONIA

Begonia

Acest gen al familiei Begoniaceae (familie care cuprinde cca 350 specii) vine din regiunile tropicale si subtropicale (Braziliz, India, sudul Africii etc.).
Avand caractere si aspecte variate, begoniile sunt cand erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, cand in forma de arbusti sau urcatoare.
Florile femele au un receptacul concav si un ovar cu trei loji pe care este sudat un pistil divizat.
Florile mascule au sudat pe receptaculul convex 2-4 foliole petaloide si in centru un grup de stamine galbene. Dupa felul vegetatiei le putem grupa astfel:
Specii cu vegetatie continua, din care fac parte begoniile cu rizomi, begoniile semiarbusti si begoniile urcatoare, care la randul lor se impart in alte doua grupe: begonii cultivate pentru flori si begonii cu frunze decorative;
Specii cu vegetatie intrerupta, in care tintra specii cu rizomi ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.
Inmultirea se face frecvent prin seminte si rar prin butasi de tulpina. Semnatul se poate face prin ianuarie pana in martie in pamanturi bine descompuse, afanate: pamant de frunze, turba maruntita si nisip.
Semintele fine se seamana uniform, ceva mai des, pe suprafata pamantului fara sa fei acoperite. Pana la rasarire, pentru pastrarea umiditatii constante, vom acoperii semanaturile cu un geam, arisind dimineata 1 ½ - 2 ore.
Se repica, cand rasadul are 2-3 frunfulite, la 1-2 cm distanta. Deoarece rasadul putrezeste usor se va uda prudent. Cand rasadul se mareste, se trece la ghivece mici intr-un amestec humos si nisip.
Inmultirea prin butasi se face incepand din februarie pana vara. Inradacinarea lor se va face in sere sa rasadnite.
Specii de begonii ce vegetatie continua. Specii cultivate pentru flori: Begonia hybrida ‘Elatior’ provenita din B socotrama X B tuberhibrida, floare florifera, destul de joasa, dar compacta, prefera un loc luminos, dar nu razele directe ale soarelui. Iarna se aseaza la o fereastra orientata spre sud. Nu suporta temperaturile ridicate. Temperatura obisnuita a apartamentelor ii convine. Se uda moderat, dar regulat. In perioada de crestere se vor administra o data pe saptamana ingrasaminte diluate.
Soiuri mai cunoscute: ‘Baardse’s Glory’ cu flori mijlocii de culoare roz-carmin; ‘Emita’, flori portocalii; ‘Cees Tas’, flori rosu aprins, timpurii; ‘Georg Arends’, rosu-somoniu, timpuriu; ‘Gertrud Heck’, cu flori roz, foarte mari, timpurii.
Begonia hybrida. Begonia ‘Gloire de Lorraine’ provine din Begonia socotroma X Begonia dregei. Planta joasa si compacta, este foarte bogata in flori colorate rosu, roz sau alb. Ca si celor dinainte, ii place lumina, dar nu razele directe ale soarelui. Se vor uda, dar nu in exces, evitand stagnerea apei in farfurioara de sub ghiveci. In tot timpul verii se vor administra, o data pe saptamana, ingrasaminte lichide. Se mentine bine intr-o camera mai putin incalzita, temperaturile ridicate facand sa-I cada bobocii si frunzele. Planta de zi lunga (care se dezvolta slab sau chiar nu infloreste daca nu I se da un supliment de lumina de cel putin 6 ore 20 wati pe m2), ai caror butasi din frunze desi se inradacineaza foarte bine la oemperaturi ridicate (peste 20oC), nu produc inflorescente de calitate decat daca sunt tinute la o temperatura de pana la 15-20oC. se remarca urmatoarele soiuri: Gloire de lorraine ‘Alba’; ‘Koncurrent’, roz, roz deschis si roz puternic; ‘ege’s favorit’, roz inchis; ‘Juwel’, roz inchis; ‘Marina’, roz inchis.
Begonia hybrida. Varietatile cu flori mici, roa, sunt foarte placute. De fapt, ele se dovedesc a fi superioare si prin faptul ca sunt singurele care nu-si pierd usor florile si frunzele. Cand peioada infloritului a trecut, ii vom taia din ramuri si din inflorescentele uscate trecand-o, totodata, la alt ghiveci, intr-un pamant bogat si bine drenat.
Se poate pastra intr-o incapere temperata si se uda regulat cu pap la 35oC.apa rece este deosebit de nociva. Pentru a avea inflorire prelungita, ii vom administra, regulat, ingrasaminte diluate.
Begonia metallica. Originara din Brazilia detine un loc de frunte in marea familie a begoniilor. Cu flori de marime mijlocie, roz, abunda de frunze mari verzi cu reflexe metalice, de bronz. Poate atinge dimensiuni considerabile, de aceea terbuie sa-I aplicam taieri, cu care ocazie vom face butasi (10-12 cm lungime) necesari pentru a o inmulti. Inradacinarea lor se face cu usurinta intr-un amestec de turba si nisip pe care-l vom mentine usor umed. Pentru trecerea la ghivece, vom folosi unpamant bogat si bine drenat. Se uda frecvent in timpul perioadei de vegetatie, rarind mult in timpul iernii.
Begonia semperflorens Link et Otto. Este decorativa atat prin frunzele verzi, lucioase aramii cat si prin abundentele flori rosii, roz sau albe. Infloreste aproape tot anul. Nu suporta soarele direct, dar ii este foarte agreabila lumina. Udarile abundente din timpul verii se vor intrerupe iarna. Ii convine perfect temperatura normala de apartament.
Inmultirea se realizeaza foarte usor prin butasi (tije de 8-10 cm) inradacinati intr-un pahar cu apa (pentru amatori) si pe parapet pentru culturi industriale. Soiurile mai des intalnite in cultura: ‘Flore Pleno’, ‘Gigantea’, ‘Rosea’, ‘Carminea’, ‘Elegantisima Alba’.
Specii de begonii cultivate pentru frunze decorative. Dintre begoniile cele mai decorative, in special prin frunze se remarca: Begonia X bunchii hort. (cu frunze rotunde, puternic gofate pe margini verzi-brune), Begonia X featsi hott.; Begonia amabilis Lind; Begonia discolor Ait.; Begonia deliciosa lind.; Begonia decora Stapf etc.
Begonia rex Putz,. Originara din estul indiei, are rizomi subterani carnosi, ridicandu-se usao deasupra solului in forma de tulpini taratoare. Frunzele, de un verde metalic la centru si pa margini cu o zona concentrica argintie, sunt ascutit cordiforme, dintate, mari de 30 cm lungime si late de 20 cm. florile purine, roz, sunt dispuse intr-o cima ramificata erecta. Inmult9irea se face in general, prin divizarea tulpinilor sau a rizomilor, prin butasi de frunze mature sau din lastari terminali. Semeneturile se trateaza la fel ca la celeleate begonii.
Begoniile cu frunze decorative, fiind mai delicate ca cele ce decoreaza prin flori, pretind un pamant de ericacee amestecat cu pamant de frunze, sau pamant de padure ina amestec cu turba bine maruntita. Soiuri: ‘Aurora von Konixmark’ – floare de marime mijlocie, purpur-carmin; ‘Damon’ – rosu purpuriu; ‘Friede’, floare mare rosie; ‘Konig Heindrich’ – purpur carmin; ‘Herman Teupel’ – culoare rosie; ‘Jupiter’; ‘Meteor’; ‘Saturn’ si ‘Venus’.
Begonia diadema Lind., cu soiurile: ‘Fee’ – floare roz; ‘Forelle’; ‘Slamander’.
Begonia imperialis Lem., cu tulpini in forma de rizomi, scurte, groase. Este originara din Mexic. Florile mijlocii, dispuse in cime albe-verzui, sunt neinteresante. In schimb, frunzele de un verde masliniu inchis, cu nervuri verzi cenusii neregulat cordiforme, paroase pe fata, sunt destul de decorative. Se inmulteste prin butasi de frunza si diviziunile tulpinii. Are doua varietati mai cunoscute: maculata si smaragdina.
Specii cu vegetatie intrerupta.
Begonia gracilis, cu tulpini ramificate suculente, are rizomi in forma de tuberculi. Frunzele mici (garnisite cu peri) sunt lobat dintate. Florile, de asemenea mici, dispuse in umbrele axilare, au culoare roz. Infloreste vara. Aceasta specie a dat nastere la multe varietati, dintre care citam:
Begonia gracilis rosea: florile au culoarea roz, infloreste abundent, Begonia gracilis grandiflora, cu rizomi in forma de tuberculi, este originara din Peru. Tulpina, de 45 cm, sustine un corimb de flori albe-verzui. Infloreste toamna. Are frunze de un verde lucitor, lobat dintate, petiol lung cu peri.
Begonia tuberhybrida (face parte din grupa begoniilor cu tuberculi). Exista o gama variata de culori: de la roz pastel pana la rosu inchis, oranj, alb, galben.
In parcuri si gradini, cultivata cu pricepere, in platbande, borduri,in lumina filtrata sub ramurile copacilor inalti, in fata masivelor de arbusti etc., Begonia tuberhybrida poate produce o adevarata simfonie de culori, cu un efect remarcabil incepand din vara pana toamna.
De asemenea, se poate planta in combinatie cu: Campanula, lacramioare, ferigi, saxifraga, gladiole etc. Are tuberculi cu diametru de 4-10 cm, rotunzi si carnosi. Florile unisexuate: flori mascule numeroase au stamine, florile femele, mai putine, au stigmate scurte. Ele pot fi simple sau dubel, cu petale ondulate sau crestate.
Se poate inmulti prin seminte, tuberculi sau butasi.
Se dezvolta bine in soluri bogate in humus, usoare, afanate, poroase, permeabile, cu proprietatea de a mentine umezeala.
Un amestec tipic de pamant este constituit din: 1/3 turba, sphagnum, 1/3 frunza (bine putrezita) si 1/3 nisip. Esential este sa se creeze un mediu care sa retina umezeala, dar sa permita o buna drenare a apei.
Substratul pentru semanat se va pregati astfel: amestecul format din scoarta de copac, muschi, sphagnum, rumegus, compost, turba sau vermiculit se trece prin sita pentru a nu fi prea grosier. Ceea ce ramane in sita se asterne ca strat inferior, gros de cca 6-7 cm, peste care se aseaza un strat din amestecul cernut fin pe care se va efectua semanatul in ianuarie-februarie. Se taseaza foarte usor suprafata si se uda cu o stropire fina. Apoi, se va acopei cu sticla, peste care se pune o hartie, caci au nevoie de intuneric. La o temperatura de 22-23oc, semintele vor germina in cca 8 zile. Hartia se ridica cand tegumentul semintelor a crapat. La 10 zile dupa germinatie, geamul se indeparteaza. Pana atunci, din cand in cand, se da la o parte geamul pentru aerisire. Plantele se mentin acum relativ umede dandu-se, in acelasi timp, lumina si aer suficient pentru a creste activ.
Dupa 8 saptamani de la semanat, plantele se vor transplanta intr-un substrat asemanator cu cel in care s-a semanat.
Daca se va proceda in acest fel, se vor obtine plante bune pentru trecerea la ghiveci in mai sau iunie.
La inmultirea prin diviziunea tuberculilor, partile sectionate se vor planta numai dupa ce ranile s-au svantat, pentru a-I feri de putrezire si numai pe cei la care sunt dezvoltati mugurii de 2-3 cm. se vor planta in pamant de frunze grosier, muschi sau chiar nisip, lasand suficient spatiu intre ei pentru dezvoltarea radacinilor. Se acopera apoi cu un strat subtire (2 cm) de pamant de frunze sau scoarta pentru a stimula formarea radacinilor pe toata suprafata tuberculului. Se va mentine o umiditate moderata si o temperatura de cca 20-22oc.
Cand tuberculii au format doua frunze si vremea s-a incalzit, se trec in ghivece sau se scot afara in gradina.
La inmultirea prin butasi, obtinuti din lastari ce apar din tuberculi pornici, se procedeaza astfel:
- cand tulpinile au 2-3 frunze de marimi egale se taie de la baza tuberculului lastarii care sunt in plus, de la plantele puse in vegetatie (avand grija ca fiecare lastar sa aiba si o mica parte de tubercul).
Inmultirea prin butasi se face aproape tot timpul anului, la 18-20oc. se vor obtine astfel, numai din cateva plante mama un mare numar de butasi, care se vor plante intr-un amestec de ½ nisip si ½ pamant de frunze sau turba si se acopera lasand o distanta de 15-20 cm, cu o folie de polietilena, care are rolul de a mentine umiditatea.
Cand se inradacineaza, se trec la ghivece sau se planteaza la loc definitiv.
Timpul de plantare variaza in functie de clima. In general, se planteaza dupa ultimul inghet. Se scot afara cat mai repede pentru ca plantele sa-si stabileasca vegetatia ianinte de a incepe caldurile extreme.
Un tubercul cu diametru de 5 cm se va planta in ghivece de 8 am, avand grija ca varful lui sa fie chia la suprafata solului.
Cand aceste begonii se planteaza afara, se va amesteca in solul respectiv, inainte cu o luna, balegar bine putrexit, 1/3 pamant de frunze sau turba si 1/3 nisip grosier, udate si amestecate in acest timp de cateva ori.
Frunzele indica daca au sau nu nevoie de fertilizare: frunzele verzi deschis, cu margini indoite in sus, arata ca plantele au nevoie de fertilizare; frunzele verzi inchis, indoite in jos, indica o suficienta fertilizare.
Fertilizarile se voraplica la intervale regulate (de la o data pe saptamana la trei saptamani).
Se opreste feritlizarrea in septembrie.
Desi begoniile necesita o umiditate mare (mai ales atmosferica), udarile se vor face cu grija, caci si o cantitate mare de apa contribuie la indoirea sau caderea florilor si la ruperea tulpinii.
La sfarsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, inainte de primul inghet, cand frunzele se ingalbenesc si cad si tulpinile se separa cu usurinta de tuberculi trebuie indepaartate toate tulpinile, altfel ele pot fi un focar de infectie provocand putrezirea tuberculilor; acestia se spala de pamant, se tin cateva zile la soare pana se usuca si devin tari. Apoi se vor depozita in spatii reci si uscate pana in momentul cand trebuie sa porneasca in vegetatie.
Daunatorii (paduchii, omizile, paianjenul) nu sunt un pericol serios pentru begonii. Ei pot fi compatuti cu insecticide.
Fainarea este cea mai comuna boala la begoniile tuberoase. Este o ciuperca ce acopera frunzele cu un praf alb sau cenusiu si se poate intinde pe toata planta. Se stropeste sau prafuieste preventiv sau la primela semne de boala si se repete din 10 in 10 zile. Se folosesc fungicide care contin sulf, cupru etc.

BEGONIA

Begonia

Acest gen al familiei Begoniaceae (familie care cuprinde cca 350 specii) vine din regiunile tropicale si subtropicale (Braziliz, India, sudul Africii etc.).
Avand caractere si aspecte variate, begoniile sunt cand erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, cand in forma de arbusti sau urcatoare.
Florile femele au un receptacul concav si un ovar cu trei loji pe care este sudat un pistil divizat.
Florile mascule au sudat pe receptaculul convex 2-4 foliole petaloide si in centru un grup de stamine galbene. Dupa felul vegetatiei le putem grupa astfel:
Specii cu vegetatie continua, din care fac parte begoniile cu rizomi, begoniile semiarbusti si begoniile urcatoare, care la randul lor se impart in alte doua grupe: begonii cultivate pentru flori si begonii cu frunze decorative;
Specii cu vegetatie intrerupta, in care tintra specii cu rizomi ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.
Inmultirea se face frecvent prin seminte si rar prin butasi de tulpina. Semnatul se poate face prin ianuarie pana in martie in pamanturi bine descompuse, afanate: pamant de frunze, turba maruntita si nisip.
Semintele fine se seamana uniform, ceva mai des, pe suprafata pamantului fara sa fei acoperite. Pana la rasarire, pentru pastrarea umiditatii constante, vom acoperii semanaturile cu un geam, arisind dimineata 1 ½ - 2 ore.
Se repica, cand rasadul are 2-3 frunfulite, la 1-2 cm distanta. Deoarece rasadul putrezeste usor se va uda prudent. Cand rasadul se mareste, se trece la ghivece mici intr-un amestec humos si nisip.
Inmultirea prin butasi se face incepand din februarie pana vara. Inradacinarea lor se va face in sere sa rasadnite.
Specii de begonii ce vegetatie continua. Specii cultivate pentru flori: Begonia hybrida ‘Elatior’ provenita din B socotrama X B tuberhibrida, floare florifera, destul de joasa, dar compacta, prefera un loc luminos, dar nu razele directe ale soarelui. Iarna se aseaza la o fereastra orientata spre sud. Nu suporta temperaturile ridicate. Temperatura obisnuita a apartamentelor ii convine. Se uda moderat, dar regulat. In perioada de crestere se vor administra o data pe saptamana ingrasaminte diluate.
Soiuri mai cunoscute: ‘Baardse’s Glory’ cu flori mijlocii de culoare roz-carmin; ‘Emita’, flori portocalii; ‘Cees Tas’, flori rosu aprins, timpurii; ‘Georg Arends’, rosu-somoniu, timpuriu; ‘Gertrud Heck’, cu flori roz, foarte mari, timpurii.
Begonia hybrida. Begonia ‘Gloire de Lorraine’ provine din Begonia socotroma X Begonia dregei. Planta joasa si compacta, este foarte bogata in flori colorate rosu, roz sau alb. Ca si celor dinainte, ii place lumina, dar nu razele directe ale soarelui. Se vor uda, dar nu in exces, evitand stagnerea apei in farfurioara de sub ghiveci. In tot timpul verii se vor administra, o data pe saptamana, ingrasaminte lichide. Se mentine bine intr-o camera mai putin incalzita, temperaturile ridicate facand sa-I cada bobocii si frunzele. Planta de zi lunga (care se dezvolta slab sau chiar nu infloreste daca nu I se da un supliment de lumina de cel putin 6 ore 20 wati pe m2), ai caror butasi din frunze desi se inradacineaza foarte bine la oemperaturi ridicate (peste 20oC), nu produc inflorescente de calitate decat daca sunt tinute la o temperatura de pana la 15-20oC. se remarca urmatoarele soiuri: Gloire de lorraine ‘Alba’; ‘Koncurrent’, roz, roz deschis si roz puternic; ‘ege’s favorit’, roz inchis; ‘Juwel’, roz inchis; ‘Marina’, roz inchis.
Begonia hybrida. Varietatile cu flori mici, roa, sunt foarte placute. De fapt, ele se dovedesc a fi superioare si prin faptul ca sunt singurele care nu-si pierd usor florile si frunzele. Cand peioada infloritului a trecut, ii vom taia din ramuri si din inflorescentele uscate trecand-o, totodata, la alt ghiveci, intr-un pamant bogat si bine drenat.
Se poate pastra intr-o incapere temperata si se uda regulat cu pap la 35oC.apa rece este deosebit de nociva. Pentru a avea inflorire prelungita, ii vom administra, regulat, ingrasaminte diluate.

Begonia metallica. Originara din Brazilia detine un loc de frunte in marea familie a begoniilor. Cu flori de marime mijlocie, roz, abunda de frunze mari verzi cu reflexe metalice, de bronz. Poate atinge dimensiuni considerabile, de aceea terbuie sa-I aplicam taieri, cu care ocazie vom face butasi (10-12 cm lungime) necesari pentru a o inmulti. Inradacinarea lor se face cu usurinta intr-un amestec de turba si nisip pe care-l vom mentine usor umed. Pentru trecerea la ghivece, vom folosi unpamant bogat si bine drenat. Se uda frecvent in timpul perioadei de vegetatie, rarind mult in timpul iernii.
Begonia semperflorens Link et Otto. Este decorativa atat prin frunzele verzi, lucioase aramii cat si prin abundentele flori rosii, roz sau albe. Infloreste aproape tot anul. Nu suporta soarele direct, dar ii este foarte agreabila lumina. Udarile abundente din timpul verii se vor intrerupe iarna. Ii convine perfect temperatura normala de apartament.
Inmultirea se realizeaza foarte usor prin butasi (tije de 8-10 cm) inradacinati intr-un pahar cu apa (pentru amatori) si pe parapet pentru culturi industriale. Soiurile mai des intalnite in cultura: ‘Flore Pleno’, ‘Gigantea’, ‘Rosea’, ‘Carminea’, ‘Elegantisima Alba’.
Specii de begonii cultivate pentru frunze decorative. Dintre begoniile cele mai decorative, in special prin frunze se remarca: Begonia X bunchii hort. (cu frunze rotunde, puternic gofate pe margini verzi-brune), Begonia X featsi hott.; Begonia amabilis Lind; Begonia discolor Ait.; Begonia deliciosa lind.; Begonia decora Stapf etc.
Begonia rex Putz,. Originara din estul indiei, are rizomi subterani carnosi, ridicandu-se usao deasupra solului in forma de tulpini taratoare. Frunzele, de un verde metalic la centru si pa margini cu o zona concentrica argintie, sunt ascutit cordiforme, dintate, mari de 30 cm lungime si late de 20 cm. florile purine, roz, sunt dispuse intr-o cima ramificata erecta. Inmult9irea se face in general, prin divizarea tulpinilor sau a rizomilor, prin butasi de frunze mature sau din lastari terminali. Semeneturile se trateaza la fel ca la celeleate begonii.
Begoniile cu frunze decorative, fiind mai delicate ca cele ce decoreaza prin flori, pretind un pamant de ericacee amestecat cu pamant de frunze, sau pamant de padure ina amestec cu turba bine maruntita. Soiuri: ‘Aurora von Konixmark’ – floare de marime mijlocie, purpur-carmin; ‘Damon’ – rosu purpuriu; ‘Friede’, floare mare rosie; ‘Konig Heindrich’ – purpur carmin; ‘Herman Teupel’ – culoare rosie; ‘Jupiter’; ‘Meteor’; ‘Saturn’ si ‘Venus’.
Begonia diadema Lind., cu soiurile: ‘Fee’ – floare roz; ‘Forelle’; ‘Slamander’.
Begonia imperialis Lem., cu tulpini in forma de rizomi, scurte, groase. Este originara din Mexic. Florile mijlocii, dispuse in cime albe-verzui, sunt neinteresante. In schimb, frunzele de un verde masliniu inchis, cu nervuri verzi cenusii neregulat cordiforme, paroase pe fata, sunt destul de decorative. Se inmulteste prin butasi de frunza si diviziunile tulpinii. Are doua varietati mai cunoscute: maculata si smaragdina.
Specii cu vegetatie intrerupta.
Begonia gracilis, cu tulpini ramificate suculente, are rizomi in forma de tuberculi. Frunzele mici (garnisite cu peri) sunt lobat dintate. Florile, de asemenea mici, dispuse in umbrele axilare, au culoare roz. Infloreste vara. Aceasta specie a dat nastere la multe varietati, dintre care citam:
Begonia gracilis rosea: florile au culoarea roz, infloreste abundent, Begonia gracilis grandiflora, cu rizomi in forma de tuberculi, este originara din Peru. Tulpina, de 45 cm, sustine un corimb de flori albe-verzui. Infloreste toamna. Are frunze de un verde lucitor, lobat dintate, petiol lung cu peri.
Begonia tuberhybrida (face parte din grupa begoniilor cu tuberculi). Exista o gama variata de culori: de la roz pastel pana la rosu inchis, oranj, alb, galben.
In parcuri si gradini, cultivata cu pricepere, in platbande, borduri,in lumina filtrata sub ramurile copacilor inalti, in fata masivelor de arbusti etc., Begonia tuberhybrida poate produce o adevarata simfonie de culori, cu un efect remarcabil incepand din vara pana toamna.
De asemenea, se poate planta in combinatie cu: Campanula, lacramioare, ferigi, saxifraga, gladiole etc. Are tuberculi cu diametru de 4-10 cm, rotunzi si carnosi. Florile unisexuate: flori mascule numeroase au stamine, florile femele, mai putine, au stigmate scurte. Ele pot fi simple sau dubel, cu petale ondulate sau crestate.
Se poate inmulti prin seminte, tuberculi sau butasi.
Se dezvolta bine in soluri bogate in humus, usoare, afanate, poroase, permeabile, cu proprietatea de a mentine umezeala.
Un amestec tipic de pamant este constituit din: 1/3 turba, sphagnum, 1/3 frunza (bine putrezita) si 1/3 nisip. Esential este sa se creeze un mediu care sa retina umezeala, dar sa permita o buna drenare a apei.
Substratul pentru semanat se va pregati astfel: amestecul format din scoarta de copac, muschi, sphagnum, rumegus, compost, turba sau vermiculit se trece prin sita pentru a nu fi prea grosier. Ceea ce ramane in sita se asterne ca strat inferior, gros de cca 6-7 cm, peste care se aseaza un strat din amestecul cernut fin pe care se va efectua semanatul in ianuarie-februarie. Se taseaza foarte usor suprafata si se uda cu o stropire fina. Apoi, se va acopei cu sticla, peste care se pune o hartie, caci au nevoie de intuneric. La o temperatura de 22-23oc, semintele vor germina in cca 8 zile. Hartia se ridica cand tegumentul semintelor a crapat. La 10 zile dupa germinatie, geamul se indeparteaza. Pana atunci, din cand in cand, se da la o parte geamul pentru aerisire. Plantele se mentin acum relativ umede dandu-se, in acelasi timp, lumina si aer suficient pentru a creste activ.
Dupa 8 saptamani de la semanat, plantele se vor transplanta intr-un substrat asemanator cu cel in care s-a semanat.
Daca se va proceda in acest fel, se vor obtine plante bune pentru trecerea la ghiveci in mai sau iunie.
La inmultirea prin diviziunea tuberculilor, partile sectionate se vor planta numai dupa ce ranile s-au svantat, pentru a-I feri de putrezire si numai pe cei la care sunt dezvoltati mugurii de 2-3 cm. se vor planta in pamant de frunze grosier, muschi sau chiar nisip, lasand suficient spatiu intre ei pentru dezvoltarea radacinilor. Se acopera apoi cu un strat subtire (2 cm) de pamant de frunze sau scoarta pentru a stimula formarea radacinilor pe toata suprafata tuberculului. Se va mentine o umiditate moderata si o temperatura de cca 20-22oc.
Cand tuberculii au format doua frunze si vremea s-a incalzit, se trec in ghivece sau se scot afara in gradina.
La inmultirea prin butasi, obtinuti din lastari ce apar din tuberculi pornici, se procedeaza astfel:
- cand tulpinile au 2-3 frunze de marimi egale se taie de la baza tuberculului lastarii care sunt in plus, de la plantele puse in vegetatie (avand grija ca fiecare lastar sa aiba si o mica parte de tubercul).
Inmultirea prin butasi se face aproape tot timpul anului, la 18-20oc. se vor obtine astfel, numai din cateva plante mama un mare numar de butasi, care se vor plante intr-un amestec de ½ nisip si ½ pamant de frunze sau turba si se acopera lasand o distanta de 15-20 cm, cu o folie de polietilena, care are rolul de a mentine umiditatea.
Cand se inradacineaza, se trec la ghivece sau se planteaza la loc definitiv.
Timpul de plantare variaza in functie de clima. In general, se planteaza dupa ultimul inghet. Se scot afara cat mai repede pentru ca plantele sa-si stabileasca vegetatia ianinte de a incepe caldurile extreme.
Un tubercul cu diametru de 5 cm se va planta in ghivece de 8 am, avand grija ca varful lui sa fie chia la suprafata solului.
Cand aceste begonii se planteaza afara, se va amesteca in solul respectiv, inainte cu o luna, balegar bine putrexit, 1/3 pamant de frunze sau turba si 1/3 nisip grosier, udate si amestecate in acest timp de cateva ori.
Frunzele indica daca au sau nu nevoie de fertilizare: frunzele verzi deschis, cu margini indoite in sus, arata ca plantele au nevoie de fertilizare; frunzele verzi inchis, indoite in jos, indica o suficienta fertilizare.
Fertilizarile se voraplica la intervale regulate (de la o data pe saptamana la trei saptamani).
Se opreste feritlizarrea in septembrie.
Desi begoniile necesita o umiditate mare (mai ales atmosferica), udarile se vor face cu grija, caci si o cantitate mare de apa contribuie la indoirea sau caderea florilor si la ruperea tulpinii.
La sfarsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, inainte de primul inghet, cand frunzele se ingalbenesc si cad si tulpinile se separa cu usurinta de tuberculi trebuie indepaartate toate tulpinile, altfel ele pot fi un focar de infectie provocand putrezirea tuberculilor; acestia se spala de pamant, se tin cateva zile la soare pana se usuca si devin tari. Apoi se vor depozita in spatii reci si uscate pana in momentul cand trebuie sa porneasca in vegetatie.
Daunatorii (paduchii, omizile, paianjenul) nu sunt un pericol serios pentru begonii. Ei pot fi compatuti cu insecticide.
Fainarea este cea mai comuna boala la begoniile tuberoase. Este o ciuperca ce acopera frunzele cu un praf alb sau cenusiu si se poate intinde pe toata planta. Se stropeste sau prafuieste preventiv sau la primela semne de boala si se repete din 10 in 10 zile. Se folosesc fungicide care contin sulf, cupru etc.

Libia...cat va continua brutalitatea?

"Ei spun că noi toţi suntem libieni şi că suntem un singur popor", a strigat femeia, care a spus că se numeşte Eman al-Obeidy. "Dar uitaţi-vă ce mi-au făcut oamenii lui Gaddafi". Avea o vânătaie pe faţă, o cicatrice mare pe coapsă, câteva zgârieturi adânci pe gambă şi semne care păreau să arate că a avut mâinile şi picioarele legate, scrie corespondentul New York Times.

Femeia susţine că a fost violată de 15 bărbaţi. "Am fost legată, au defecat şi au urinat pe mine. M-au violat", a povestit ea. Eman al-Obeidy a venit să ceară ajutor pentru alte prietene de-ale ei care s-ar afla încă în mâinile oamenilor lui Gaddafi. "De îndată ce o să ies de aici, mă vor duce la închisoare", a adăugat ea, părând să fie conştientă de riscurile pe care şi le-a asumat.

Femeia era îmbrăcată cu o rochie neagră, avea văl şi purta papuci. A intrat brusc în hotelul Rixos şi a cerut să stea de vorbă cu jurnaliştii de la New York Times şi Reuters, plângându-se că "afară" nu există acoperire media.

Pentru membrii presei internaţionale care stau la hotelul Rixos ca "oaspeţi" ai colonelului Gaddafi - de unde nu au voie să iasă decât pentru deplasările oficiale - episodul a fost o dovadă a brutalităţii regimului libian şi a prezenţei forţelor sale de securitate inclusiv în rândul personalului hotelului, scrie New York Times. Oameni care purtau uniforma hotelului şi care cu doar câteva ore înainte serveau cafea şi curăţau farfurii au înşfăcat cuţite de pe masă şi s-au repezit să o împiedice fizic pe femeie să mai vorbească, iar pe jurnalişti să se apropie de ea.

Obeidy a apucat să spună că este originară din Benghazi, fieful rebelilor, şi că a fost oprită de miliţia lui Gaddafi la periferia oraşului. A fost captivă două zile, dar a reuşit să scape. "M-au înjurat şi m-au filmat. Am fost legată", i-a spus ea lui Michael Georgy, ziarist Reuters, singurul care a putut vorbi cu ea mai pe îndelete. Cuvintele ei au putut fi prinse de câteva camere de televiziune.

Episodul a dat naştere unei adevărate încăierări în timp ce jurnaliştii încercau să o intervieveze, fotografieze şi să o protejeze. Câţiva jurnalişti au fost loviţi şi dărâmaţi la podea. O cameră TV a CNN a fost distrusă, iar forţele de securitate au confiscat reportofonul pe care un reporter de la Financial Times îl folosise ca să-i înregistreze mărturia. Un ofiţer de securitate în civil a scos un revolver. Doi membri ai personalului hotelului au luat cuţite de pe masă şi i-au ameninţat pe Obeidy şi pe jurnalişti. "Îndepărtează-i, îndepărtează-i", a strigat un chelner, încercând să-i blocheze pe jurnaliştii străini să ajungă la Obeidy. O femeie, tot din rândul personalului hotelier, i-a strigat: "De ce faci asta? Eşti o trădătoare" şi a pus o haină peste capul lui Obeidy.

În cele din urmă, Obeidy a fost obligată să intre într-o maşină albă care a demarat într-o direcţie necunoscută.

Întrebat despre tratamentul rezervat femeii, Khalid Kaim, viceministrul de externe, a promis că va fi tratată în conformitate cu legea. Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că, din câte se pare, femeia era beată şi bolnavă mintal. "Sigur că îi este garantată siguranţa", a spus oficialul libian, adăugând că autorităţile investighează cazul, inclusiv ipoteza ca relatările ei să fi fost "fantezii".

Charles Clover, jurnalist de la The Financial Times, care s-a pus în calea forţelor de securitate în timp ce încercau să pună mâna pe femeie, a fost urcat într-o maşină şi condus până la graniţă la scurt timp după aceea. El a declarat că încă din ajun i se spusese să plece, pentru că oficialii guvernului libian au ajuns la concluzia că în relatările sale sunt inadvertenţe, scrie The New York Times.

M-am regasit...

Salutare voua, celor care v-ati gandit sa imi vizitati blogul.Am trecut printr-o perioada pe care nu stiu cum sa o numesc: "vis"sau "cosmar". De vre-o jumatate de an, am devenit foarte interesata si atrasa de lumea araba, de cultura lor si chiar de islam.Am cunoscut pe cineva pe internet.Un baiat musulman din Egipt.Am  inceput sa vorbim tot felul de chestii. Pentru el am facut  primele fotografii cu hijab( acoperamantul capului la femeile musulmane), ca sa ii arate poza mamei lui.Spre surprinderea mea, cultura lor ma atragea din ce in ce mai mult. Am inceput sa citesc Qoranul( cartea sfanta a musulmanilor)...am inceput chiar sa il inteleg...Ajunsesem prea departe.Intr-o seara am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile acestea...si...am inceput sa plang...nu ma mai recunoateam, nu stiam unde este acea persoana vesela, puternica si plina de incredere...nu mai stiam nimic.

 Mi-am facut rugaciunea inainte de somn si am adormit. Dimineata m-am trezit si ma simteam mai bine :)  Maine e Duminica si vreau sa ma duc la biserica la slujba. Sant fericita ca mi-am recapatat increderea in mine si in Dumnezeul meu...

Totul despre machiaj

Machiaj pentru ochi caprui

Una dintre cele mai raspandite culori, ochii caprui sunt cei mai usori de machiat, in sensul ca accepta o paleta larga de culori. Idee de baza a unui machiaj pentru ochi caprui este sa se accentueze profunzimea privirii. In acest scop pot fi folosite nunate de auriu, kaki, verde, albastru, roz sau mov. Make-up artistii recomanda sa se evite bej, alb si negru mai ales daca ai tenul masliniu. In plus, pentru o privire seducatoare poti folosi un contur negru pe pleoapa superioara combinat cu una din nuantele recomandate si, in niciun caz, nu uita de mascara, unul dintre elemente definitorii pentru machiajul perfect al ochilor. Machiajul pentru ochi caprui iti lasa libertatea sa alegi orice culoare doresti, insa cel mai indicat este sa testezi cateva culori si sa vezi care dintre acestea se potriveste cel mai bine pe pleoapa si care iti scoate cel mai bine ochii in evidenta.
Machiaj pentru ochi verzi

Despre ochii verzi se spune „niciodata sa nu-i crezi”, insa un machiaj adecvat al ochilor te va face sa te pierzi in adancimea lor. Un machiaj pentru ochi verzi presupune sa folosesti nuante de maro-roscat, bej sidefat, auriu, argintiu, roz, rosu sau verde. Bineinteles ca poti combina toate astea cu un contur negru care sa iti accentueze privirea. Machiajul ochilor verzi va fi foarte reusit daca vei alege ca fard nuante de verde, iar la coltul interior al ochilor nuante de bej si alb. Astfel, vei crea impresia de iluminare si deschidere. Daca iti doresti un machiaj pentru ochi verzi cu adevarat special, incearca sa-ti colorezi genele cu un rimel de culoare albastru-bleumarin. Vei obtine un look iesit din comun si o privire plina de senzualitate.
Machiajul ochilor negri

Sunteti interesata de un machiaj pentru ochi negri? Ei bine, aflati ca acestei culori i se potrivesc toate nuantele de fard. Exista o libertate mult mai mare a nunatelor fata de ochii caprui. De multe ori, persoanelor cu ochi negri li se interzicea machiajul cu nunate inchise, ceea ce nu este intru totul adevarat. Machiajul ochilor negrii este cel mai reusit daca se folosesc nuante de negru, mov inchis, bleumarin si gri. In plus, daca vei sti sa creezi o concordanta cromatica a irisului cu genele si sprancenele, vei avea cea mai misterioasa si gingasa privire.
Ochi albastri

Daca aveti ochi albastri puteti incerca nuante de roz, maro, caramiziu, portocaliu, lila sau turcoaz. Oricare dintre aceste nunate va pica perfect pe pleoapa dumneavoastra creandu-va niste ochi albastri irezistibili. In machiajul ochilor albastri trebuie sa tineti cont si de culoarea tenului si, in functie de acesta, sa alegeti nuanta fardului (gri este foarte indicat pentru un ten mai inchis) combinat cu un contur negru pe pleoapa superioara. Ochii albastri sunt cel mai bine evidentiati daca folositi culori electrizante sau daca aplicati un contur complet al ochilor cu nuante contrastante fata de iris.

Totul despre machiaj

O vorba inteleapta spune ca „ochii sunt oglinda sufletului”, insa modul in care acestia sunt pusi in evidenta te poate face sa atragi toate privirile si sa fii in centrul atentiei. Machiajul ochilor reprezinta acel „mic truc” prin care iti poti ascunde micile imperfectiuni estetice si iti poti accentua trasaturile. Make-up artistii recomanda ca in machiajul ochilor sa tii cont de forma fetei sau de culoarea ochilor. Sfaturi privind machiajul pentru ochi caprui, machiajul pentru ochi verzi, ochi albastri si ochi negri.
Machiaj pentru ochi caprui

Una dintre cele mai raspandite culori, ochii caprui sunt cei mai usori de machiat, in sensul ca accepta o paleta larga de culori. Idee de baza a unui machiaj pentru ochi caprui este sa se accentueze profunzimea privirii. In acest scop pot fi folosite nunate de auriu, kaki, verde, albastru, roz sau mov. Make-up artistii recomanda sa se evite bej, alb si negru mai ales daca ai tenul masliniu. In plus, pentru o privire seducatoare poti folosi un contur negru pe pleoapa superioara combinat cu una din nuantele recomandate si, in niciun caz, nu uita de mascara, unul dintre elemente definitorii pentru machiajul perfect al ochilor. Machiajul pentru ochi caprui iti lasa libertatea sa alegi orice culoare doresti, insa cel mai indicat este sa testezi cateva culori si sa vezi care dintre acestea se potriveste cel mai bine pe pleoapa si care iti scoate cel mai bine ochii in evidenta.
Machiaj pentru ochi verzi

Despre ochii verzi se spune „niciodata sa nu-i crezi”, insa un machiaj adecvat al ochilor te va face sa te pierzi in adancimea lor. Un machiaj pentru ochi verzi presupune sa folosesti nuante de maro-roscat, bej sidefat, auriu, argintiu, roz, rosu sau verde. Bineinteles ca poti combina toate astea cu un contur negru care sa iti accentueze privirea. Machiajul ochilor verzi va fi foarte reusit daca vei alege ca fard nuante de verde, iar la coltul interior al ochilor nuante de bej si alb. Astfel, vei crea impresia de iluminare si deschidere. Daca iti doresti un machiaj pentru ochi verzi cu adevarat special, incearca sa-ti colorezi genele cu un rimel de culoare albastru-bleumarin. Vei obtine un look iesit din comun si o privire plina de senzualitate.
Machiajul ochilor negri

Sunteti interesata de un machiaj pentru ochi negri? Ei bine, aflati ca acestei culori i se potrivesc toate nuantele de fard. Exista o libertate mult mai mare a nunatelor fata de ochii caprui. De multe ori, persoanelor cu ochi negri li se interzicea machiajul cu nunate inchise, ceea ce nu este intru totul adevarat. Machiajul ochilor negrii este cel mai reusit daca se folosesc nuante de negru, mov inchis, bleumarin si gri. In plus, daca vei sti sa creezi o concordanta cromatica a irisului cu genele si sprancenele, vei avea cea mai misterioasa si gingasa privire.
Ochi albastri

Daca aveti ochi albastri puteti incerca nuante de roz, maro, caramiziu, portocaliu, lila sau turcoaz. Oricare dintre aceste nunate va pica perfect pe pleoapa dumneavoastra creandu-va niste ochi albastri irezistibili. In machiajul ochilor albastri trebuie sa tineti cont si de culoarea tenului si, in functie de acesta, sa alegeti nuanta fardului (gri este foarte indicat pentru un ten mai inchis) combinat cu un contur negru pe pleoapa superioara. Ochii albastri sunt cel mai bine evidentiati daca folositi culori electrizante sau daca aplicati un contur complet al ochilor cu nuante contrastante fata de iris.

Masti pentu par

1. 
   

• Amesteca un ou cu o lingura de ulei de ricin. Aplica acest amestec la radacini, masand usor. Inveleste-ti capul intr-un prosop pentru a pastra caldura si ramai asa timp de 30 de minute. Spala-ti parul cu sampon, apoi usuca-l si aranjeaza-l ca de obicei. Oul este cel mai eficient balsam natural, iar uleiul de ricin grabeste cresterea parului.
• Amesteca jumatate de pahar de ulei de masline cu sase picaturi de ulei essential de rozmarin. Maseaza bine scalpul dar ai grija sa ungi si varfurile. Inveleste-ti capul intr-un prosop si ramai asa jumatate de ora. Spalat-ti parul si aranjeaza-l ca de obicei.
• Asa cum am spus, oul singur poate fi folosit ca un adevarat balsam de par. Separa albusul de galbenus si bate albusul cu un tel pana se transforma intr-o spuma groasa apoi adauga si galbenusul. Maseaza-ti aceasta spuma in parul curat, dupa spalare, si ramai asa cateva minute. Dupa ce clatesti parul tine-l putin sub un jet de apa rece. Pentru si mai multa stralucire clateste-l cu un litru de apa calaie in care ai dizolvat doua linguri de otet. Nu-ti face griji, mirosul de otet nu va ramane in par.
• Paseaza jumatate de banana si amestec-o cu o lingura de ulei de masline si o lingurita de iaurt. Daca parul tau este vopsit, poti adauga si cateva picaturi de vitamina E uleioasa. Aplica acest amestec pe par si lasa-l asa un sfert de ora.
• Intr-o cana de apa calda pune o lingurita de miere si una de orez. Amesteca bine si inmoie pieptanul in lotiunea obtinuta. Trece-l de mai multe ori prin parul proaspat spalt, ud apoi lasa parul sa se usuce la aer.

FEMEIA IN ISLAM

Avand un interes crescut pentru tot ce priveste traditia islamica am aflat mai demult ca prima persoana din lumea araba care a crezut in mesajul profetului Muhammad, devenind astfel primul musulman convertit la noua credinta, a fost nimeni alta decat sotia acestuia, Khadija. Ea l-a cunoscut pe timpul cand el facea comert si a fost atrasa de tineretea si caracterul sau placut si echilibrat. Era mai in varsta decat frumosul negustor si mai fusese casatorita anterior, dar aceasta nu a fost o piedica pentru Muhammad, care a iubit-o de la bun inceput si care i-a ramas credincios pentru tot restul vietii. 


Aceasta poveste este edificatoare pentru statutul femeii in Islam si sa nu va mire daca veti afla ca in statele arabe exista totusi un respect mutual si real intre barbat si femeie si de asemenea o egalitate in drepturi, mai putin pe latura politica unde barbatii inca refuza sa accepte suportul deosebit de important al femeilor. Prin Europa musulmanii sunt adesea criticati pentru incalcarea drepturilor femeii si exista activisti care incearca sa emancipeze femeile din lumea araba pe cele mai diverse cai. Probabil vor da gres si acolo asa cum au dat gres si in lumea vestica, producand mai degraba probleme noi si nu o rezolvare fericita a acestei false chestiuni.


Se vorbeste despre poligamia din lumea araba, dar este curios si hazliu totodata ca tinerii arabi prefera mai degraba Vestul pentru libertatea sa in plan sexual si multi aleg sa se stabileasca prin Europa sau America si datorita faptului ca pe aici poti avea cate concubine doresti fara sa ii pese nimanui de asta. E drept, nu te poti casatori cu ele, dar daca asa vrei, poti avea si 10 femei in acelasi timp ca de pedepsit pentru asta cine sa o faca in afara de propria ta constiinta. In ce priveste fetele din lumea lor, ei nu si-ar permite niciodata sa le trateze atat de lejer asa cum mai fac cu cele din Occident intrucat acasa ar avea de infruntat nu doar probleme de constiinta, dar si niste legi foarte dure in ce priveste comportamentul imoral si coruperea in plan sexual.


Imbracamintea traditionala a femeilor de religie musulmana iarasi poate induce confuzii si prejudecati raportat la statutul asa-zis inferior al acestora in fata barbatilor. Iasmacul care le acopera fata sau rochia lunga nu sunt astfel gandite pentru a pune femeia intr-o pozitie inferioara ci pentru a ajuta barbatii sa isi dezvolte un comportament civilizat si responsabil in relatia cu femeia, si nu unul usuratic si superficial.

Regulile de alegere a vestimentatiei sunt foarte clare, ele extinzandu-se la barbati, dar si la copii, care de asemenea trebuie sa se imbrace astfel incat sa nu provoace respingere sau expunere vulgara in public. Viata personala si sexuala sunt cu totul altceva, aici existand o relaxare, chiar o incurajare a dovezilor de dragoste si senzualitate, bineinteles cu limitele permise de propria constiinta. Altfel spus, din punct de vedere vestimentar, si in Islam exista aceeasi preferinta pentru aspectul public sters si anonim, asa cum se prefera si in Europa sau in Statele Unite, pentru ca asta iti permite sa iti vezi de treburile tale nestingherit sau distras de tot felul de priviri insistente ori provocatoare.


Pana de curand si eu confundam lumea araba cu palestinienii si problemele lor, asta din cauza mediatizarii excesive a mancarimii arabo-evreiesti din Israel, dar informandu-ma mai atent am fost surprins sa constat ca diferentele dintre culturile europeana si cea araba sunt minime, inclusiv in ce priveste femeia si statutul ei social. Exista aceeasi preocupare pentru un nivel mai bun de trai, tinerele musulmane au acces la universitati de prestigiu, sunt cochete, atragatoare si pline de viata. Si acolo ca si aici este suficient loc pentru romantism si dragoste, iar stiinta a reusit sa relaxeze suficient de mult rigiditatea moralista de factura religioasa incat sa permita un suflu proaspat si binevenit in toate planurile vietii sociale. Pana la urma nu e mai nimic diferit nici pe la ei, atat ca preturile pe acolo, in special benzina si alimentele sunt pe departe mai mici decat oriunde in                                               Europa.

Iordania si imbracamintea femeilor arabe

Cu denumirea oficiala Regatul Hasemit al Iordaniei, statul iordanian este situat in nord-vestul Asiei in Orientul Apropiat si are ca vecini statul sirian, iraqian, saudit, Marea Arabiei si Israelul. Populatia este de etnie araba si islamismul este religia de stat, dar sunt si crestini. Capitala Iordaniei este Amman. Ammanul este incantator. Este situat pe 19 coline, pe fiecare colina cate un cartier cu specificul sau.Iordania este una dintre tarile cele mai ospitaliere din lume. In ce alt loc, din lume va puteti lasa bunurile pe strada si sa nu dispara? In ce alt loc din lume veti intalni localnici care va sunt total straini si care va invita in casele lor? Pe langa toate acestea, Iordania are unele dintre cele mai spectaculoase peisaje.Bucataria araba este una dintre cele mai elaborate si sofisticate din lume. Mancarea reprezinta ea o parte importanta din cultura si este folosita pentru a exprima ospitalitatea si generozitatea. Iordanienii sunt extraordinar de ospitalieri, chiar si in comparatie cu alte culturi arabe. Bucataria locala include aperitive, numite mezze, paine aromata, dulciuri delicioase insiropate, fistic si alte delicatese si mansaf, mancare traditionala de miel, sos de iaurt si orez. Toate acestea se pot servi in numeroasele restaurante arabice din Iordania.
Majoritatea meselor servite la restaurant incep cu mezze si doar dupa ce servesti aceste aperitive vei fii intrebat daca vrei sa servesti felul principal. Mezze difera putin de la restaurant la restaurant dar peste tot ingredientele de baza reprezinta paine araba , hummus( un fel de pasta de cabanos), tahina (pasta de susan), ceapa si zeama de lamaie. .
. Fumatul este mult mai comun in Iordania decat in Europa sau in SUA. Narghileaua , traditionala pipa cu apa sau bule de aer este o experienta interesanta care poate fi incercata in orice cafenea sau in numeroase restaurante. Aroma tutunului este slaba si adesea puternic parfumata.

Imbracamintea femeilor arabe


Iordania este in primul rand o tara musulmana,cu o religie foarte putenica pentru slavirea lui Allah.Hainele femeilor musulmane adesea acopera bratele,picioarele si parul. Imbracamintea conservatoare este recomandata atat pentru barbati cat si pentru femei. Coranul stabileste reguli cu privire la felul in care trebuie sa se imbrace o femeie, dar acestea au fost interpretate in diferite culturi cu diferita strictete. Controversatul voal pe care femeile trebuie sa il poarte in public isi are originea in Biblie, unde este mentionat de catre apostolul Paul.
Femeia trebuie sa poarte valul care ii acopera capul dupa prima menstruatie.Asta nu din cauza ca i se impune de sot,ci din cauza slavirii pentru Allah. Musulmancele acopera din porunca lui Allah tot ceea ce poate fi seducator la o femeie.Tin sa precizez ca hainele islamice nu au nici un simbol anume...ci doar arata o femeie credincioasa,le protejeaza si le ajuta in acelasi timp sa se recunoasca intre ele...asta bineinteles tot spre slava lui Allah.Ele nu parasec casa sub nici o forma daca nu au acoperit capul cu un val.Atat timp cat sunt in casa ele poarta ceva mai lejer sub forma unor rochii lungi si largi,avand capul descoperit doar in preajma sotului,al copiilor si in fata rudelor extrem de apropiate(tata,mama);in rest,oricine ar fi in casa chiar si pentru cateva secunde ele isi acopera capul cu valul. Hainele femeilor musulmane evidentiaza caracterul si personalitatea fiecareia dintre ele.Un subiect comnun dintre religia musulmana si cea ortadoxa este modul cum o femeie trebuie sa intre in casa Domnului(moscheie sau biserica-depinde de caz).Ambele religii sustin ca femeia trebuie sa intre in casa Domnului imbracata decent,modest si neaparat sa aiba capul acoperit.Atunci cand intri intr-un Lacas Sfant,indiferent din ce religie faci parte trebuie sa dai dovada de smerenie,cainta,reverenta si alte sentimente pe care prezenta lui Dumnezeu ar trebui ar trebui sa ti le starneasca in suflet.Atat din Coran cat si din Sf.Scriptura reiese ca „podoaba femeii nu trebuie sa fie cea din afara(impletirea parului,podoabe din aur si imbracarea hainelor scumpe)ci sa fie omul cel tainic al inimii intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit,care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu!” Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal pe sau(asta in cazuri extereme cand este maltratata sau cand sotul nu mai este capabil sa ii ofere o viata decenta).

Femeile poarta hainele in functie de locul in care merg...fiind foarte bine delimitate aceaste categorii. Materialele din care sunt fabricate aceste voaluri si rochii lungi sunt materiale usoare,subtiri dar in nici un caz transparente!Ca materiale de baza sunt folosite inul si bumbacul. Culorile sunt o combinatie bogata de albastru marin, rosu, verde, auriu, galben, purpuriu si nu numai.
In urma cunostintelor aprofundate de mine am reusit sa decopar o mica parte din taina hainelor purtate de femeile arabe:

Mai intai voi incepe cu prezentarea valului :
HIJABUL-este valul care ele il folosesc pentru acoperirea capului. Acesta poate fi de diferite marimi din una sau mai multe piese(max3),culorile fiind pastelate,mereu in asorteu cu restul hainelor.Este de diferite marimi acoperind(dupa preferinte)de la cap ,pana la umeri si piept.
HIJAB AL-AMEERA-este purtat in special de eleve si studente,dand o nota de eleganta dar si de modestie in acelasi timp.Acesta are o madalitate de prindere ceva mai complicata din cauza ca este format din doua piese:prima piesa seamana cu un tub cilindric care este trasa pur si simplu pe cap pentru a tine strans parul, peste ea venind pusa cea de-a doua piesa de obicei avand forma unui trapez si rolul de a acoperi gatul,aceasta din urma fiind prinsa cu ace pentru siguranta. acest tip de voal se numeste KHIMAR acoperind aproape intregul chip. . SHAWL-ul este valul care are diferite forme(patrate dar mai ales dreptunghiulare)de diferite marimi aceste fiind de cele mai multe ori brodate.
JILBABUL-este rochia cea mai indicata pentu a fi purtata in casa,de cele mai multe ori fiind simpla,fara vreun fel de decoratiune si o culoare mai inchisa...bineinteles asorata cu hijab-ul,in caz de o vizita nenuntata. Acest costum poarta denumirea de TUNICA purtat de unele femei in casa din cauza comoditatii sale.
CAFTAN-urile sunt rochiile purtate atat in casa dar mai ales pe strada atat din cauza materialului mai rezistent cat si din cauza usoareleor broderii.
ABAYA sunt rochiile cele mai frumoase dupa parerea mea!Sunt rochiile care se poarta numai la petreceri si sarbatori,bineinteles cu cate un shawl sau un hijab asortat.Au manecile lungi terminate de cele mai multe ori in clopote dand o nota de eleganta si cu broderiile cele mai impresionante.
Acest costum este specific nuntii...fara a avea o denumire specifica.Observam acelasi pricipiu de a fi cat mai acoperita,astfel placandu-i si mai mult lui Aallh...si totodata viitorului sot!
Ultima categorie a garderobeii este reprezentata de hainele pentru rugaciune. Acestea sunt alcatuite din doua piese: un hijab sau un khimar extrem de lungi si o rochie pana in pamant.

Dintre jiljaburile cele mai moderne fac parte acestea care sunt alcatuite din trei piese:hijabul,apoi o bluza lunga si larga pana peste genunchi si pantalonii lungi si extrem de largi.Hijabul este intotdeauna asortat cu bluza.

l , femeile avand picioare delicate si mici poarta papucei fara toc cu o talpa extrem de moale si flexibila,de diferite culori,ornati sau nu (dupa preferinta)cu margelute sau diferite broderii.
Prezentandu-va putin din vestimentatia si cultura acestor femei cred ca v-am starnit interesul catusi de putin pentru a studia mai atent si cu mai mult interes aceasta cultura si religie,de-a dreptul impresionanta!

Iordania si imbracamintea femeii arabe

Iordania si imbracamintea femeilor arabe

Iordania este in primul rand o tara musulmana,cu o religie foarte putenica pentru slavirea lui Allah.Hainele femeilor musulmane adesea acopera bratele,picioarele si parul. Imbracamintea conservatoare este recomandata atat pentru barbati cat si pentru femei. Coranul stabileste reguli cu privire la felul in care trebuie sa se imbrace o femeie, dar acestea au fost interpretate in diferite culturi cu diferita strictete. Controversatul voal pe care femeile trebuie sa il poarte in public isi are originea in Biblie, unde este mentionat de catre apostolul Paul.
Femeia trebuie sa poarte valul care ii acopera capul dupa prima menstruatie.Asta nu din cauza ca i se impune de sot,ci din cauza slavirii pentru Allah. Musulmancele acopera din porunca lui Allah tot ceea ce poate fi seducator la o femeie.Tin sa precizez ca hainele islamice nu au nici un simbol anume...ci doar arata o femeie credincioasa,le protejeaza si le ajuta in acelasi timp sa se recunoasca intre ele...asta bineinteles tot spre slava lui Allah.Ele nu parasec casa sub nici o forma daca nu au acoperit capul cu un val.Atat timp cat sunt in casa ele poarta ceva mai lejer sub forma unor rochii lungi si largi,avand capul descoperit doar in preajma sotului,al copiilor si in fata rudelor extrem de apropiate(tata,mama);in rest,oricine ar fi in casa chiar si pentru cateva secunde ele isi acopera capul cu valul. Hainele femeilor musulmane evidentiaza caracterul si personalitatea fiecareia dintre ele.Un subiect comnun dintre religia musulmana si cea ortadoxa este modul cum o femeie trebuie sa intre in casa Domnului(moscheie sau biserica-depinde de caz).Ambele religii sustin ca femeia trebuie sa intre in casa Domnului imbracata decent,modest si neaparat sa aiba capul acoperit.Atunci cand intri intr-un Lacas Sfant,indiferent din ce religie faci parte trebuie sa dai dovada de smerenie,cainta,reverenta si alte sentimente pe care prezenta lui Dumnezeu ar trebui ar trebui sa ti le starneasca in suflet.Atat din Coran cat si din Sf.Scriptura reiese ca „podoaba femeii nu trebuie sa fie cea din afara(impletirea parului,podoabe din aur si imbracarea hainelor scumpe)ci sa fie omul cel tainic al inimii intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit,care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu!” Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal pe sau(asta in cazuri extereme cand este maltratata sau cand sotul nu mai este capabil sa ii ofere o viata decenta).

Femeile poarta hainele in functie de locul in care merg...fiind foarte bine delimitate aceaste categorii. Materialele din care sunt fabricate aceste voaluri si rochii lungi sunt materiale usoare,subtiri dar in nici un caz transparente!Ca materiale de baza sunt folosite inul si bumbacul. Culorile sunt o combinatie bogata de albastru marin, rosu, verde, auriu, galben, purpuriu si nu numai.
In urma cunostintelor aprofundate de mine am reusit sa decopar o mica parte din taina hainelor purtate de femeile arabe:

Mai intai voi incepe cu prezentarea valului :
HIJABUL-este valul care ele il folosesc pentru acoperirea capului. Acesta poate fi de diferite marimi din una sau mai multe piese(max3),culorile fiind pastelate,mereu in asorteu cu restul hainelor.Este de diferite marimi acoperind(dupa preferinte)de la cap ,pana la umeri si piept.
HIJAB AL-AMEERA-este purtat in special de eleve si studente,dand o nota de eleganta dar si de modestie in acelasi timp.Acesta are o madalitate de prindere ceva mai complicata din cauza ca este format din doua piese:prima piesa seamana cu un tub cilindric care este trasa pur si simplu pe cap pentru a tine strans parul, peste ea venind pusa cea de-a doua piesa de obicei avand forma unui trapez si rolul de a acoperi gatul,aceasta din urma fiind prinsa cu ace pentru siguranta. acest tip de voal se numeste KHIMAR acoperind aproape intregul chip. . SHAWL-ul este valul care are diferite forme(patrate dar mai ales dreptunghiulare)de diferite marimi aceste fiind de cele mai multe ori brodate.
JILBABUL-este rochia cea mai indicata pentu a fi purtata in casa,de cele mai multe ori fiind simpla,fara vreun fel de decoratiune si o culoare mai inchisa...bineinteles asorata cu hijab-ul,in caz de o vizita nenuntata. Acest costum poarta denumirea de TUNICA purtat de unele femei in casa din cauza comoditatii sale.
CAFTAN-urile sunt rochiile purtate atat in casa dar mai ales pe strada atat din cauza materialului mai rezistent cat si din cauza usoareleor broderii.
ABAYA sunt rochiile cele mai frumoase dupa parerea mea!Sunt rochiile care se poarta numai la petreceri si sarbatori,bineinteles cu cate un shawl sau un hijab asortat.Au manecile lungi terminate de cele mai multe ori in clopote dand o nota de eleganta si cu broderiile cele mai impresionante.
acest costum este specific nuntii...fara a avea o denumire specifica.Observam acelasi pricipiu de a fi cat mai acoperita,astfel placandu-i si mai mult lui Aallh...si totodata viitorului sot!
ultima categorie a garderobeii este reprezentata de hainele pentru rugaciune.Acestea sunt alcatuite din doua piese:un hijab sau un khimar extrem de lungi si o rochie pana in pamant.

Dintre jiljaburile cele mai moderne fac parte acestea care sunt alcatuite din trei piese:hijabul,apoi o bluza lunga si larga pana peste genunchi si pantalonii lungi si extrem de largi.Hijabul este intotdeauna asortat cu bluza.

l , femeile avand picioare delicate si mici poarta papucei fara toc cu o talpa extrem de moale si flexibila,de diferite culori,ornati sau nu (dupa preferinta)cu margelute sau diferite broderii.
Prezentandu-va putin din vestimentatia si cultura acestor femei cred ca v-am starnit interesul catusi de putin pentru a studia mai atent si cu mai mult interes aceasta cultura si religie,de-a dreptul impresionanta!

Nunta in islam

Pentru musulmani nunta este un eveniment incarcat de spiritualitate, iar tinerii se pregatesc din timp. Traditia cere ca parintii sa aleaga partenerii copiilor, dar acestia din urma au ultimul cuvant de spus intotdeauna. Odata ce cuplul accepta o viitoare cununie, urmeaza parcurgerea a trei etape: vizita oficiala a parintilor baiatului la fata pentru a o cere in casatorie, logodna si nunta propriu-zisa.

Pregatirile pentru nunta

Perioada de logodna este una foarte aglomerata. De exemplu ea dureaza un an in Tunisia, dar sunt alte zone islamice in care dureaza cateva luni. In toata aceasta perioada logodnica isi pregateste “zestrea”: rochia de mireasa, haine, obiecte de bucatarie si alte lucruri necesare in noul camin.Tot familia miresei se ocupa de lista persoanelor care vor pregati felurile de mancare pentru ospatul de nunta, precum si de lista de invitati la petrecere.

Mirele nu are foarte multe indatoriri, in afara faptului ca trebuie sa ofere pe toata perioada logodnei cat mai multe cadouri (aur, bijuterii, haine) pentru mireasa si mama acesteia.

Nunta conservatoare in Tunisia
Nunta islamica poate dura intre 3-4 zile si o saptamana, in functie de traditiile pastrate de comunitatea in care se desfasoara. In Tunisia, prima zi a nuntii e dedicata transportarii tuturor lucrurilor fetei in casa baiatului. Abia in a doua zi de nunta se vad mirii. A treia zi mirele “cumpara” fata de la mama ei. Ofera in schimb un pret simbolic. Timp de trei zile fata nu mai are voie sa iasa din casa, urmand ritualul pregatirii pentru ceremonie.

Logodnica este imbaiata in apa cu ceara, lamaie si zahar ars si ii sunt pictate mainile cu henna. Mirele este cel care se ocupa de pregatirea actelor pentru oficierea casatoriei. In a saptea zi, fata va imbraca rochia de mireasa si isi va pune toate podoabele de nunta. Rochia si podoabele cantaresc peste 10 kg. Apoi va fi urcata pe un podiu de lemn si va fi dusa la miezul noptii in casa viitorului sot. Pe tot parcursul drumului traditia cere ca femeile din neam sa planga plecarea fetei in alta familie.

Dupa intalnirea mirilor, intreg alaiul de nuntasi se indreapta spre locul unde va avea loc ceremonia oficiata de imam. Apoi, parintii mirelui au datoria sa prezinte tinerilor casatoriti casa in care vor locui. Dupa ce mirii primesc urarile si cadourile din partea invitatilor, ei se retrag in dormitor, de unde mirele va trebui sa aduca dovada virginitatii miresei.

Zilele de petrecere
Unele comunitati nu sunt atat de stricte in privinta ceremoniilor de nunta. In Algeria, de exemplu, nunta are loc miercurea si joia. In prima zi, mireasa face o petrecere la ea acasa, doar cu familia si prietenii, la care mirele nu participa. Abia a doua zi, mireasa se imbraca pentru ceremonie si este dusa cu alai zgomotos la mire acasa. Aici, cei doi logodnici sunt asezati pe doua fotolii, de unde vor asista la toata petrecerea.

Traditia cere ca mireasa sa schimbe tinutele la fiecare jumatate de ora, pentru a le arata invitatilor pe toate. Masa de nunta este plina de bunatati pregatite cu o saptamana inainte: cus-cus cu carne de miel, multe salate, baclavale, mahkrood si multe alte feluri de dulciuri. Cu cat cheltuielile de nunta sunt mai mari, cu atat creste prestigiul celor doua familii care si-au casatorit copiii.