Tinerii basarabeni sunt indemnati sa vina la atudii in Romania

 Tinerii basarabeni – îndemnați să vină la studii în România

În cei 10 ani de activitate, Organizația Studenților Basarabeni din Timișoara a demarat numeroase proiecte atât culturale cât și de informare cu privire la procesul de admitere la studii în România. Din primii ani de activitate, OSB Timișoara a înaintat demersuri, a negociat și a comunicat cu instituții guvernamentale din România și din Republica Moldova cu privire la procesul de admitere la studii în România. Odată cu lansarea portalului basarabeni.ro, în anul 2006, proiectul de informare și consiliere a tinerilor basarabeni dornici de a studia în România s-a extins la nivel național, portalul de stiri basarabeni.ro devenind sursa numărul 1 de informare pentru studenții din Republica Moldova veniți la studii în Țară. Din 2001 pînă astăzi proiectele basarabenilor din România au fost multiplicate de către organizațiile din toate centrele universitare: OSB București, CSBB Galați, ATB Iași, ASB Craiova, OSBB Brașov, GIB Cluj, GIRB Suceava, OSB Constanța etc., astfel s-a creat un cadru prielnic pentru tinerii basarabeni care vor să studieze în România.

Anul acesta, OSB Timișoara asigură continuitatea proiectului în colaborare cu Basarabeni Media Grup (www.basarabeni.ro), ATB Iași (www.tineribasarabeni.com), CSBB Galați (csbb.lsgalati.ro). De asemenea ne arătăm disponibilitatea de a-i informa pe viitorii elevi și studenți privind particularitățile fiecărui mare oraș din Țară și îi îndemnăm să aplice la diverse universități pentru a fi siguri că vor fi admiși la studii.
Programul se va desfășura în perioada mai-octombrie 2011 și va include următoarele acțiuni:
• conferință de presă atât în România cât și la Chișinău;
• negocieri directe cu Ministerul Educației și instituțiile implicate în procesul de admitere;
• participarea la elaborarea Metodologiei de admitere;
• consultanță directă acordată de voluntari membri ai organizațiilor enumerate, la
Ambasada și Consulatele României în Republica Moldova cu privire la actele necesare pentru obținerea vizei și completarea dosarelor pentru aplicarea la studii în România;
• urgentarea acțiunilor din cadrul procesului de admitere în cazul în care este nevoie,
• întâmpinarea, îndrumarea, cazarea studenților basarabeni cât și soluționarea tuturor problemelor apărute pe parcursul procesului de înmatriculare, cazare și acomodare;
• informarea tinerilor basarabeni cu privire la obținerea permisului de ședere;
• desfășurarea acțiunilor ce țin de facilitarea procesului de integrare a studenților basarabeni în mediul academic și social românesc.
• activități prin care încurajăm venirea la studii în România a unui număr cât mai mare de tineri basarabeni;
• toată procedura de informare a procesului de admitere se va efectua prin cadrul portalului basarabeni.ro și a site-urilor locale a organizațiilor partenere.

BASARABIA - pământ românesc

ASARABIA - PĂMÂNT ROMÂNESC

Războaiele ruso-turce
În număr de șase, în perioada 1711-1812, ele au însemnat o adevărată calamitate pentru poporul român, care a aflat cu uimire că rușii creștini pot fi mai cruzi decât turcii păgâni. În timpul ostilităților, ambii adversari își asigurau aprovizionarea cu alimente prin jaf la fața locului. Au apărut situații paradoxale, ca acea descriere a cronicarului Ioan Neculce, la 1736: rușii jefuiseră atît de crunt Moldova, încât cei ce scăpaseră cu viață, refugiindu-se în mănăstiri mureau acum de foame.
Salvarea a venit tocmai de la tătari, care au adus ceva grâu. În perioadele 1771-1772 si 1774-1775, în timpul războiului încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi, rușii au organizat în întreaga Moldovă recensăminte amănunțite, ceea ce demonstrează cu claritate intenția unei anexări. În timpul luptelor, un general rus, având probleme cu transportul, a spus: „Nu mă interesează cine trage tunurile și căruțele, moldovenii sau boii, important este ca ele să fie trase“. După războaie și păci succesive, în 1795, granițele Rusiei ajung la Nistru, pericolul pentru români devenind iminent.

1806-1812
Prezența lui Napoleon în prim-planul politicii europene, relațiile sale uneori contradictorii cu țarul rus Alexandru, au determinat scurte perioade de răgaz pentru expansionismul rusesc înspre Dunăre și mai departe. Țarul rus era tot mai iritat de cetele răvășite de Napoleon – cuceritor al unor vaste teritorii, consul pe viață și apoi chiar împărat, deci egalul său ca legitimitate. Intrați în luptă, rușii sânt bătuți cumplit, alături de aliații lor, în bătăliile de la Austerlitz și Friedland.
Apar, în mod firesc, și alte fronturi, unul dintre acestea instituindu-se, din păcate, la noi, în următoarele împrejurări. Influențat de ambasadorul francez, Sebastiani, sultanul își face curaj și îi destituie pe domnitorii Constantin Ipsilanti și Alexandru Moruzi, partizani declarați ai rușilor, în 1806, numindu-i în locul lor pe Alexandru Sutu în Țara Românească și Scarlat Collimach în Moldova, amândoi simpatizanți ai francezilor.

Sub acest pretext, generalul rus Michelson (mulți comandanți ruși erau de origine germană) pătrunde în principatele române la 16 octombrie 1806 și, de frică, sultanul îi reintegrează pe vechii domnitori, prieteni ai rușilor. Aceștia nu se multumesc numai cu atât, ci pun noi și umilitoare condiții pentru turci.
Trupele rusești înaintează fără să se încurce cu vre-o declarație de război, aceasta petrecându-se abia pe 27 decembrie 1806. Pe plan european, țarul cedează în fața lui Napoleon, are loc celebra întâlnire de la Tilsit, pe 25 iunie 1807, urmată de tratatul de neagresiune. Angajându-se să nu mai intervină în Europa, unde recunoaște prioritatea francezilor, țarul primește mână liberă în privința Turciei.
Tratatul avea și clauze secrete, Napoleon urmând să mijlocească o pace între ruși și turci, iar dacă, după trei luni de la un angajament față de acesta, sultanul nu se ținea de cuvânt, Imperiul Otoman urma să fie împărțit între împăratul francez și țarul rus. Operațiunile militare se desfășurau favorabil pentru ruși. Avangarda comandată de contele Dolgoruki ocupa, la 12 noiembrie, orașul Bălți, iar la 14 noiembrie, trece Prutul pe la Sculeni. Alți generali „ruși“, Essen și Mehlendorf, cuceresc cetățile Hotin și Tighina, aflate sub stăpânirea directă a turcilor, ca raiale.
Pe parcurs, încâtați de victoriile obținute, nu mai țin seamă de clauzele tratatului încheiat cu Franța. Napoleon îi scrie lui Alexandru pe 2 februarie 1802, propunându-i un târg rușinos, care nu pune deloc la socoteală voința popoarelor: rușii ar fi urmat să cucerească și să anexeze principatele române, iar împăratul francez să facă același lucru cu Prusia și majoritatea posesiunilor acesteia.
Cu timpul, „împărțelile“ includ pretenții tot mai mari. Pe lângă Țările Române, Rusia își dorește acum și Serbia, și Bulgaria, și chiar visul lui Petru cel Mare, Constantinopolul, Bosforul, Dardanelele. Șirul tocmelilor continuă, în paralel cu desfășurarea evenimentelor militare, destul de încetinite, pentru că Rusia se angajase într-un război cu Suedia, iar Turcia avea probleme interne.
Pregătiri pentru pradă
La 15 aprilie 1810, Rusia își anunța intenția de a încorpora ambele principate, Projuranschi prezentând și un proiect de organizare administrativă: ele urmau să fie împârțite în patru gubernii: Basarabia, Moldova, Oltenia și Muntenia. În toamna anului 1810, când armata rusă de la Dunăre trece sub comanda contelui Nicolae Kamenski, la cererile de mai sus se adaugă independența Serbiei și o despăgubire de 20 de milioane de piastri. Deoarece relațiile cu Franța se deteriorau de la zi la zi, rușii îsi intensificau eforturile de război.

Kamenski este înlocuit cu mai capabilul Kutuzov, care obține o victorie hotărâtoare la Slobozia, pe 2 octombrie 1811. În consecință, la Giurgiu, încep tratative pentru pace. Inițial, marele vizir se arăta dispus să cedeze rușilor Moldova, până la Siret. Sultanul, care tot mai spera într-un ajutor francez, accepta ca hotar doar Prutul, fără a ceda însă partea de sud a Basarabiei. Împuternicitul lui Napoleon se străduia să întârzie cât mai mult deznodământul războiului, însă turcii se simțeau tot mai slabi. Tocmelile asupra pamântului românesc vor continua cu înverșunare, rușii insistând asupra graniței la Siret, iar turcii cedând treptat în problema sudului Basarabiei și a localităților fortificate: Cetatea Alba, Ismail și Chilia.
Pacea de la București
Kutuzov, viitorul erou național al rușilor, avea un comportament tot mai ticălos față de moldoveni și munteni, aceștia nu mai conteneau cu reclamațiile aduse țarului. Acesta hotărăște trimiterea la București a amiralului Ciceagov, care să-l înlocuiască. Noul demnitar rus era împotriva unor noi cuceriri teritoriale și prefera în locul lor unele avantaje militare care să sprijine Rusia în războiul cu Napoleon. Spre nenorocirea românilor, Ciceagov ajunge prea târziu la București. Kutuzov forțează situația, recurgând la diverse strategii, între altele arătând turcilor scrisori și hărți de la Napoleon, adevărate sau false, preconizând o împărțire a tuturor teritoriilor otomane.
La cele de mai sus se adaugă alte intrigi, și mai murdare. Iata cum le prezintă, cu rezervele de rigoare, istoricul Alexandru V. Boldur, a cărui lucrare, „Istoria Basarabiei“, ne-a servit drept ghid pentru paginile de mai sus: „În literatura istorică exista o bănuială de trădare a intereselor turcești din partea fraților Dimitrie și Panait Moruzi, decapitați de turci, bazată pe faptul că primului dintre ei i s-a dat de către țar o moșie în Basarabia, în valoare de 100.000 lei (aur), că în averea lui s-a găsit un inel cu briliante în valoare de 15.000 piastri și că, în sfârșit, fratele lui, Panait, a ținut neânmânată curții turcețti o scrisoare a lui Napoleon, prin care împăratul francez îl sfătuia pe sultan să nu facă pace cu nici un preț“. Pacea s-a făcut, turcul a plătit, cu pamânt românesc însă.
Am ajuns la capătul unor evenimente istorice care au demonstrat convingător tendințele rusești permanente de a acapara noi teritorii. Rușii au dovedit o bolnăvicioasă foame de pământ chiar și atunci când țara lor a ajuns cea mai întinsă din lume. Și fiindcă, din nenorocire, istoria ne-a așezat în calea lor, ne numărăm și noi între victimele acestei lăcomii, uneori de neânțeles. Pe lângă cotropirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Ținutului Herței, profitând de imoralitatea comuniștilor și a uneltei lor, politicianul cameleonic Petru Groza: ei, care aveau mii de insule și de arhipelaguri, s-au bucurat la cele 17 hectare ale Insulei Șerpilor.
Cu atât mai penibile ne apar slugărnicele justifiăari ale unor istorici de la Chișinău, ca Vasile Stati și Vasile Vieru, care susțin teza absurdă că, la 1812, Basarabia a fost eliberată de ruși. Așa-zișii istorici de mai sus par să se simtă în continuare în defuncta Uniune Sovietică, pe care o slujesc cu credință dincolo de moarte. Nimic nu poate ierta jaful de pamânt din 1812 și lungul șir de suferințe care a urmat.

- Stema Basarabiei țariste

Petuniile, plante anuale cu origine sud-americana, au fost aduse in Europa in urma cu 150 de ani. Datorita florilor delicate, divers colorate, acestea se numara printre cele mai indragite plante din gradina. Perioada de inflorire a petuniilor este foarte indelungata, desfasurandu-se intre lunile mai si octombrie. Gama cromatica a florilor cuprinde nenumarate culori, precum alb, galben, roz, rosu, albastru sau violet, precum si combinatii dintre acestea. Acestea au forma unei palnii, simple sau duble, cu marginea dreapta, ondulata sau franjurata. Petuniile cuprind plante ce fie formeaza tufe compacte, fie sunt curgatoare, cu flori simple sau batute, de diferite marimi. Atat tulpina, cat si frunzele, sunt acoperite cu peri. O caracteristica a petuniilor, ce merita retinuta este faptul ca aceste plante contin o serie de substante toxice.
Modul de ingrijire
Petunia este o planta ce prefera amplasarea in spatiul exterior, in locuri cu o lumina puternica si, preferabil ferite de ploi. Asadar, in situatia in care petuniile tale sunt plantate in ghivece, atunci cand ploua, este indicat sa le muti intr-un loc protejat, precum sub o copertina.
Pentru o dezvoltare cat mai armonioasa, aceste plante necesita o udare abundenta si tratarea saptamanala cu ingrasaminte. De asemenea, este foarte importanta indepartarea imediata a florilor ofilite pentru a permite dezvoltarea noilor exemplare.
Solul pe care aceste plante il prefera trebuie sa fie bine drenat, nisipos, dar in acelasi timp hranitor.
Este deosebit de important ca in zilele foarte calduroase petuniile sa fie udate dupa apusul soarelui sau dimineata, foarte devreme. In caz contrar, frunzele se vor curba si usca, iar petalele isi vor pierde culoarea.
Inmultire

Inmultirea petuniilor se realizeaza prin rasaduri sau semanare directa in gradina. Rasadurile se obtin prin semanare in luna februarie, la o temperatura a solului de 22-25 grade Celsius, pentru ca in luna mai, atunci cand pot fi mutate in exterior, sa fie deja inflorite.
Daunatori
Petuniile pot fi atacate de paduchii verzi care pot fi indepartati printr-un insecticid pe baza de piretru. Pe de alta parte, acestea sunt sensibile la temperaturile scazute si la umezeala excesiva a solului, din aceasta cauza fiind foarte importanta asigurarea unui drenaj corespunzator al apei.
Petunia, o planta a carei ingrijire nu presupune eforturi prea mari, este ideala pentru orice gradina. Prin intermediul variatiei de culori, florile acestei plante reusesc sa insulfleteasca diversele spatii exterioare, precum terasa, gradina sau balconul.

BEGONIA

Begonia

Acest gen al familiei Begoniaceae (familie care cuprinde cca 350 specii) vine din regiunile tropicale si subtropicale (Braziliz, India, sudul Africii etc.).
Avand caractere si aspecte variate, begoniile sunt cand erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, cand in forma de arbusti sau urcatoare.
Florile femele au un receptacul concav si un ovar cu trei loji pe care este sudat un pistil divizat.
Florile mascule au sudat pe receptaculul convex 2-4 foliole petaloide si in centru un grup de stamine galbene. Dupa felul vegetatiei le putem grupa astfel:
Specii cu vegetatie continua, din care fac parte begoniile cu rizomi, begoniile semiarbusti si begoniile urcatoare, care la randul lor se impart in alte doua grupe: begonii cultivate pentru flori si begonii cu frunze decorative;
Specii cu vegetatie intrerupta, in care tintra specii cu rizomi ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.
Inmultirea se face frecvent prin seminte si rar prin butasi de tulpina. Semnatul se poate face prin ianuarie pana in martie in pamanturi bine descompuse, afanate: pamant de frunze, turba maruntita si nisip.
Semintele fine se seamana uniform, ceva mai des, pe suprafata pamantului fara sa fei acoperite. Pana la rasarire, pentru pastrarea umiditatii constante, vom acoperii semanaturile cu un geam, arisind dimineata 1 ½ - 2 ore.
Se repica, cand rasadul are 2-3 frunfulite, la 1-2 cm distanta. Deoarece rasadul putrezeste usor se va uda prudent. Cand rasadul se mareste, se trece la ghivece mici intr-un amestec humos si nisip.
Inmultirea prin butasi se face incepand din februarie pana vara. Inradacinarea lor se va face in sere sa rasadnite.
Specii de begonii ce vegetatie continua. Specii cultivate pentru flori: Begonia hybrida ‘Elatior’ provenita din B socotrama X B tuberhibrida, floare florifera, destul de joasa, dar compacta, prefera un loc luminos, dar nu razele directe ale soarelui. Iarna se aseaza la o fereastra orientata spre sud. Nu suporta temperaturile ridicate. Temperatura obisnuita a apartamentelor ii convine. Se uda moderat, dar regulat. In perioada de crestere se vor administra o data pe saptamana ingrasaminte diluate.
Soiuri mai cunoscute: ‘Baardse’s Glory’ cu flori mijlocii de culoare roz-carmin; ‘Emita’, flori portocalii; ‘Cees Tas’, flori rosu aprins, timpurii; ‘Georg Arends’, rosu-somoniu, timpuriu; ‘Gertrud Heck’, cu flori roz, foarte mari, timpurii.
Begonia hybrida. Begonia ‘Gloire de Lorraine’ provine din Begonia socotroma X Begonia dregei. Planta joasa si compacta, este foarte bogata in flori colorate rosu, roz sau alb. Ca si celor dinainte, ii place lumina, dar nu razele directe ale soarelui. Se vor uda, dar nu in exces, evitand stagnerea apei in farfurioara de sub ghiveci. In tot timpul verii se vor administra, o data pe saptamana, ingrasaminte lichide. Se mentine bine intr-o camera mai putin incalzita, temperaturile ridicate facand sa-I cada bobocii si frunzele. Planta de zi lunga (care se dezvolta slab sau chiar nu infloreste daca nu I se da un supliment de lumina de cel putin 6 ore 20 wati pe m2), ai caror butasi din frunze desi se inradacineaza foarte bine la oemperaturi ridicate (peste 20oC), nu produc inflorescente de calitate decat daca sunt tinute la o temperatura de pana la 15-20oC. se remarca urmatoarele soiuri: Gloire de lorraine ‘Alba’; ‘Koncurrent’, roz, roz deschis si roz puternic; ‘ege’s favorit’, roz inchis; ‘Juwel’, roz inchis; ‘Marina’, roz inchis.
Begonia hybrida. Varietatile cu flori mici, roa, sunt foarte placute. De fapt, ele se dovedesc a fi superioare si prin faptul ca sunt singurele care nu-si pierd usor florile si frunzele. Cand peioada infloritului a trecut, ii vom taia din ramuri si din inflorescentele uscate trecand-o, totodata, la alt ghiveci, intr-un pamant bogat si bine drenat.
Se poate pastra intr-o incapere temperata si se uda regulat cu pap la 35oC.apa rece este deosebit de nociva. Pentru a avea inflorire prelungita, ii vom administra, regulat, ingrasaminte diluate.
Begonia metallica. Originara din Brazilia detine un loc de frunte in marea familie a begoniilor. Cu flori de marime mijlocie, roz, abunda de frunze mari verzi cu reflexe metalice, de bronz. Poate atinge dimensiuni considerabile, de aceea terbuie sa-I aplicam taieri, cu care ocazie vom face butasi (10-12 cm lungime) necesari pentru a o inmulti. Inradacinarea lor se face cu usurinta intr-un amestec de turba si nisip pe care-l vom mentine usor umed. Pentru trecerea la ghivece, vom folosi unpamant bogat si bine drenat. Se uda frecvent in timpul perioadei de vegetatie, rarind mult in timpul iernii.
Begonia semperflorens Link et Otto. Este decorativa atat prin frunzele verzi, lucioase aramii cat si prin abundentele flori rosii, roz sau albe. Infloreste aproape tot anul. Nu suporta soarele direct, dar ii este foarte agreabila lumina. Udarile abundente din timpul verii se vor intrerupe iarna. Ii convine perfect temperatura normala de apartament.
Inmultirea se realizeaza foarte usor prin butasi (tije de 8-10 cm) inradacinati intr-un pahar cu apa (pentru amatori) si pe parapet pentru culturi industriale. Soiurile mai des intalnite in cultura: ‘Flore Pleno’, ‘Gigantea’, ‘Rosea’, ‘Carminea’, ‘Elegantisima Alba’.
Specii de begonii cultivate pentru frunze decorative. Dintre begoniile cele mai decorative, in special prin frunze se remarca: Begonia X bunchii hort. (cu frunze rotunde, puternic gofate pe margini verzi-brune), Begonia X featsi hott.; Begonia amabilis Lind; Begonia discolor Ait.; Begonia deliciosa lind.; Begonia decora Stapf etc.
Begonia rex Putz,. Originara din estul indiei, are rizomi subterani carnosi, ridicandu-se usao deasupra solului in forma de tulpini taratoare. Frunzele, de un verde metalic la centru si pa margini cu o zona concentrica argintie, sunt ascutit cordiforme, dintate, mari de 30 cm lungime si late de 20 cm. florile purine, roz, sunt dispuse intr-o cima ramificata erecta. Inmult9irea se face in general, prin divizarea tulpinilor sau a rizomilor, prin butasi de frunze mature sau din lastari terminali. Semeneturile se trateaza la fel ca la celeleate begonii.
Begoniile cu frunze decorative, fiind mai delicate ca cele ce decoreaza prin flori, pretind un pamant de ericacee amestecat cu pamant de frunze, sau pamant de padure ina amestec cu turba bine maruntita. Soiuri: ‘Aurora von Konixmark’ – floare de marime mijlocie, purpur-carmin; ‘Damon’ – rosu purpuriu; ‘Friede’, floare mare rosie; ‘Konig Heindrich’ – purpur carmin; ‘Herman Teupel’ – culoare rosie; ‘Jupiter’; ‘Meteor’; ‘Saturn’ si ‘Venus’.
Begonia diadema Lind., cu soiurile: ‘Fee’ – floare roz; ‘Forelle’; ‘Slamander’.
Begonia imperialis Lem., cu tulpini in forma de rizomi, scurte, groase. Este originara din Mexic. Florile mijlocii, dispuse in cime albe-verzui, sunt neinteresante. In schimb, frunzele de un verde masliniu inchis, cu nervuri verzi cenusii neregulat cordiforme, paroase pe fata, sunt destul de decorative. Se inmulteste prin butasi de frunza si diviziunile tulpinii. Are doua varietati mai cunoscute: maculata si smaragdina.
Specii cu vegetatie intrerupta.
Begonia gracilis, cu tulpini ramificate suculente, are rizomi in forma de tuberculi. Frunzele mici (garnisite cu peri) sunt lobat dintate. Florile, de asemenea mici, dispuse in umbrele axilare, au culoare roz. Infloreste vara. Aceasta specie a dat nastere la multe varietati, dintre care citam:
Begonia gracilis rosea: florile au culoarea roz, infloreste abundent, Begonia gracilis grandiflora, cu rizomi in forma de tuberculi, este originara din Peru. Tulpina, de 45 cm, sustine un corimb de flori albe-verzui. Infloreste toamna. Are frunze de un verde lucitor, lobat dintate, petiol lung cu peri.
Begonia tuberhybrida (face parte din grupa begoniilor cu tuberculi). Exista o gama variata de culori: de la roz pastel pana la rosu inchis, oranj, alb, galben.
In parcuri si gradini, cultivata cu pricepere, in platbande, borduri,in lumina filtrata sub ramurile copacilor inalti, in fata masivelor de arbusti etc., Begonia tuberhybrida poate produce o adevarata simfonie de culori, cu un efect remarcabil incepand din vara pana toamna.
De asemenea, se poate planta in combinatie cu: Campanula, lacramioare, ferigi, saxifraga, gladiole etc. Are tuberculi cu diametru de 4-10 cm, rotunzi si carnosi. Florile unisexuate: flori mascule numeroase au stamine, florile femele, mai putine, au stigmate scurte. Ele pot fi simple sau dubel, cu petale ondulate sau crestate.
Se poate inmulti prin seminte, tuberculi sau butasi.
Se dezvolta bine in soluri bogate in humus, usoare, afanate, poroase, permeabile, cu proprietatea de a mentine umezeala.
Un amestec tipic de pamant este constituit din: 1/3 turba, sphagnum, 1/3 frunza (bine putrezita) si 1/3 nisip. Esential este sa se creeze un mediu care sa retina umezeala, dar sa permita o buna drenare a apei.
Substratul pentru semanat se va pregati astfel: amestecul format din scoarta de copac, muschi, sphagnum, rumegus, compost, turba sau vermiculit se trece prin sita pentru a nu fi prea grosier. Ceea ce ramane in sita se asterne ca strat inferior, gros de cca 6-7 cm, peste care se aseaza un strat din amestecul cernut fin pe care se va efectua semanatul in ianuarie-februarie. Se taseaza foarte usor suprafata si se uda cu o stropire fina. Apoi, se va acopei cu sticla, peste care se pune o hartie, caci au nevoie de intuneric. La o temperatura de 22-23oc, semintele vor germina in cca 8 zile. Hartia se ridica cand tegumentul semintelor a crapat. La 10 zile dupa germinatie, geamul se indeparteaza. Pana atunci, din cand in cand, se da la o parte geamul pentru aerisire. Plantele se mentin acum relativ umede dandu-se, in acelasi timp, lumina si aer suficient pentru a creste activ.
Dupa 8 saptamani de la semanat, plantele se vor transplanta intr-un substrat asemanator cu cel in care s-a semanat.
Daca se va proceda in acest fel, se vor obtine plante bune pentru trecerea la ghiveci in mai sau iunie.
La inmultirea prin diviziunea tuberculilor, partile sectionate se vor planta numai dupa ce ranile s-au svantat, pentru a-I feri de putrezire si numai pe cei la care sunt dezvoltati mugurii de 2-3 cm. se vor planta in pamant de frunze grosier, muschi sau chiar nisip, lasand suficient spatiu intre ei pentru dezvoltarea radacinilor. Se acopera apoi cu un strat subtire (2 cm) de pamant de frunze sau scoarta pentru a stimula formarea radacinilor pe toata suprafata tuberculului. Se va mentine o umiditate moderata si o temperatura de cca 20-22oc.
Cand tuberculii au format doua frunze si vremea s-a incalzit, se trec in ghivece sau se scot afara in gradina.
La inmultirea prin butasi, obtinuti din lastari ce apar din tuberculi pornici, se procedeaza astfel:
- cand tulpinile au 2-3 frunze de marimi egale se taie de la baza tuberculului lastarii care sunt in plus, de la plantele puse in vegetatie (avand grija ca fiecare lastar sa aiba si o mica parte de tubercul).
Inmultirea prin butasi se face aproape tot timpul anului, la 18-20oc. se vor obtine astfel, numai din cateva plante mama un mare numar de butasi, care se vor plante intr-un amestec de ½ nisip si ½ pamant de frunze sau turba si se acopera lasand o distanta de 15-20 cm, cu o folie de polietilena, care are rolul de a mentine umiditatea.
Cand se inradacineaza, se trec la ghivece sau se planteaza la loc definitiv.
Timpul de plantare variaza in functie de clima. In general, se planteaza dupa ultimul inghet. Se scot afara cat mai repede pentru ca plantele sa-si stabileasca vegetatia ianinte de a incepe caldurile extreme.
Un tubercul cu diametru de 5 cm se va planta in ghivece de 8 am, avand grija ca varful lui sa fie chia la suprafata solului.
Cand aceste begonii se planteaza afara, se va amesteca in solul respectiv, inainte cu o luna, balegar bine putrexit, 1/3 pamant de frunze sau turba si 1/3 nisip grosier, udate si amestecate in acest timp de cateva ori.
Frunzele indica daca au sau nu nevoie de fertilizare: frunzele verzi deschis, cu margini indoite in sus, arata ca plantele au nevoie de fertilizare; frunzele verzi inchis, indoite in jos, indica o suficienta fertilizare.
Fertilizarile se voraplica la intervale regulate (de la o data pe saptamana la trei saptamani).
Se opreste feritlizarrea in septembrie.
Desi begoniile necesita o umiditate mare (mai ales atmosferica), udarile se vor face cu grija, caci si o cantitate mare de apa contribuie la indoirea sau caderea florilor si la ruperea tulpinii.
La sfarsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, inainte de primul inghet, cand frunzele se ingalbenesc si cad si tulpinile se separa cu usurinta de tuberculi trebuie indepaartate toate tulpinile, altfel ele pot fi un focar de infectie provocand putrezirea tuberculilor; acestia se spala de pamant, se tin cateva zile la soare pana se usuca si devin tari. Apoi se vor depozita in spatii reci si uscate pana in momentul cand trebuie sa porneasca in vegetatie.
Daunatorii (paduchii, omizile, paianjenul) nu sunt un pericol serios pentru begonii. Ei pot fi compatuti cu insecticide.
Fainarea este cea mai comuna boala la begoniile tuberoase. Este o ciuperca ce acopera frunzele cu un praf alb sau cenusiu si se poate intinde pe toata planta. Se stropeste sau prafuieste preventiv sau la primela semne de boala si se repete din 10 in 10 zile. Se folosesc fungicide care contin sulf, cupru etc.

BEGONIA

Begonia

Acest gen al familiei Begoniaceae (familie care cuprinde cca 350 specii) vine din regiunile tropicale si subtropicale (Braziliz, India, sudul Africii etc.).
Avand caractere si aspecte variate, begoniile sunt cand erbacee, cu rizomi sau cu tuberculi, cand in forma de arbusti sau urcatoare.
Florile femele au un receptacul concav si un ovar cu trei loji pe care este sudat un pistil divizat.
Florile mascule au sudat pe receptaculul convex 2-4 foliole petaloide si in centru un grup de stamine galbene. Dupa felul vegetatiei le putem grupa astfel:
Specii cu vegetatie continua, din care fac parte begoniile cu rizomi, begoniile semiarbusti si begoniile urcatoare, care la randul lor se impart in alte doua grupe: begonii cultivate pentru flori si begonii cu frunze decorative;
Specii cu vegetatie intrerupta, in care tintra specii cu rizomi ale caror tulpini aeriene mor in fiecare an.
Inmultirea se face frecvent prin seminte si rar prin butasi de tulpina. Semnatul se poate face prin ianuarie pana in martie in pamanturi bine descompuse, afanate: pamant de frunze, turba maruntita si nisip.
Semintele fine se seamana uniform, ceva mai des, pe suprafata pamantului fara sa fei acoperite. Pana la rasarire, pentru pastrarea umiditatii constante, vom acoperii semanaturile cu un geam, arisind dimineata 1 ½ - 2 ore.
Se repica, cand rasadul are 2-3 frunfulite, la 1-2 cm distanta. Deoarece rasadul putrezeste usor se va uda prudent. Cand rasadul se mareste, se trece la ghivece mici intr-un amestec humos si nisip.
Inmultirea prin butasi se face incepand din februarie pana vara. Inradacinarea lor se va face in sere sa rasadnite.
Specii de begonii ce vegetatie continua. Specii cultivate pentru flori: Begonia hybrida ‘Elatior’ provenita din B socotrama X B tuberhibrida, floare florifera, destul de joasa, dar compacta, prefera un loc luminos, dar nu razele directe ale soarelui. Iarna se aseaza la o fereastra orientata spre sud. Nu suporta temperaturile ridicate. Temperatura obisnuita a apartamentelor ii convine. Se uda moderat, dar regulat. In perioada de crestere se vor administra o data pe saptamana ingrasaminte diluate.
Soiuri mai cunoscute: ‘Baardse’s Glory’ cu flori mijlocii de culoare roz-carmin; ‘Emita’, flori portocalii; ‘Cees Tas’, flori rosu aprins, timpurii; ‘Georg Arends’, rosu-somoniu, timpuriu; ‘Gertrud Heck’, cu flori roz, foarte mari, timpurii.
Begonia hybrida. Begonia ‘Gloire de Lorraine’ provine din Begonia socotroma X Begonia dregei. Planta joasa si compacta, este foarte bogata in flori colorate rosu, roz sau alb. Ca si celor dinainte, ii place lumina, dar nu razele directe ale soarelui. Se vor uda, dar nu in exces, evitand stagnerea apei in farfurioara de sub ghiveci. In tot timpul verii se vor administra, o data pe saptamana, ingrasaminte lichide. Se mentine bine intr-o camera mai putin incalzita, temperaturile ridicate facand sa-I cada bobocii si frunzele. Planta de zi lunga (care se dezvolta slab sau chiar nu infloreste daca nu I se da un supliment de lumina de cel putin 6 ore 20 wati pe m2), ai caror butasi din frunze desi se inradacineaza foarte bine la oemperaturi ridicate (peste 20oC), nu produc inflorescente de calitate decat daca sunt tinute la o temperatura de pana la 15-20oC. se remarca urmatoarele soiuri: Gloire de lorraine ‘Alba’; ‘Koncurrent’, roz, roz deschis si roz puternic; ‘ege’s favorit’, roz inchis; ‘Juwel’, roz inchis; ‘Marina’, roz inchis.
Begonia hybrida. Varietatile cu flori mici, roa, sunt foarte placute. De fapt, ele se dovedesc a fi superioare si prin faptul ca sunt singurele care nu-si pierd usor florile si frunzele. Cand peioada infloritului a trecut, ii vom taia din ramuri si din inflorescentele uscate trecand-o, totodata, la alt ghiveci, intr-un pamant bogat si bine drenat.
Se poate pastra intr-o incapere temperata si se uda regulat cu pap la 35oC.apa rece este deosebit de nociva. Pentru a avea inflorire prelungita, ii vom administra, regulat, ingrasaminte diluate.

Begonia metallica. Originara din Brazilia detine un loc de frunte in marea familie a begoniilor. Cu flori de marime mijlocie, roz, abunda de frunze mari verzi cu reflexe metalice, de bronz. Poate atinge dimensiuni considerabile, de aceea terbuie sa-I aplicam taieri, cu care ocazie vom face butasi (10-12 cm lungime) necesari pentru a o inmulti. Inradacinarea lor se face cu usurinta intr-un amestec de turba si nisip pe care-l vom mentine usor umed. Pentru trecerea la ghivece, vom folosi unpamant bogat si bine drenat. Se uda frecvent in timpul perioadei de vegetatie, rarind mult in timpul iernii.
Begonia semperflorens Link et Otto. Este decorativa atat prin frunzele verzi, lucioase aramii cat si prin abundentele flori rosii, roz sau albe. Infloreste aproape tot anul. Nu suporta soarele direct, dar ii este foarte agreabila lumina. Udarile abundente din timpul verii se vor intrerupe iarna. Ii convine perfect temperatura normala de apartament.
Inmultirea se realizeaza foarte usor prin butasi (tije de 8-10 cm) inradacinati intr-un pahar cu apa (pentru amatori) si pe parapet pentru culturi industriale. Soiurile mai des intalnite in cultura: ‘Flore Pleno’, ‘Gigantea’, ‘Rosea’, ‘Carminea’, ‘Elegantisima Alba’.
Specii de begonii cultivate pentru frunze decorative. Dintre begoniile cele mai decorative, in special prin frunze se remarca: Begonia X bunchii hort. (cu frunze rotunde, puternic gofate pe margini verzi-brune), Begonia X featsi hott.; Begonia amabilis Lind; Begonia discolor Ait.; Begonia deliciosa lind.; Begonia decora Stapf etc.
Begonia rex Putz,. Originara din estul indiei, are rizomi subterani carnosi, ridicandu-se usao deasupra solului in forma de tulpini taratoare. Frunzele, de un verde metalic la centru si pa margini cu o zona concentrica argintie, sunt ascutit cordiforme, dintate, mari de 30 cm lungime si late de 20 cm. florile purine, roz, sunt dispuse intr-o cima ramificata erecta. Inmult9irea se face in general, prin divizarea tulpinilor sau a rizomilor, prin butasi de frunze mature sau din lastari terminali. Semeneturile se trateaza la fel ca la celeleate begonii.
Begoniile cu frunze decorative, fiind mai delicate ca cele ce decoreaza prin flori, pretind un pamant de ericacee amestecat cu pamant de frunze, sau pamant de padure ina amestec cu turba bine maruntita. Soiuri: ‘Aurora von Konixmark’ – floare de marime mijlocie, purpur-carmin; ‘Damon’ – rosu purpuriu; ‘Friede’, floare mare rosie; ‘Konig Heindrich’ – purpur carmin; ‘Herman Teupel’ – culoare rosie; ‘Jupiter’; ‘Meteor’; ‘Saturn’ si ‘Venus’.
Begonia diadema Lind., cu soiurile: ‘Fee’ – floare roz; ‘Forelle’; ‘Slamander’.
Begonia imperialis Lem., cu tulpini in forma de rizomi, scurte, groase. Este originara din Mexic. Florile mijlocii, dispuse in cime albe-verzui, sunt neinteresante. In schimb, frunzele de un verde masliniu inchis, cu nervuri verzi cenusii neregulat cordiforme, paroase pe fata, sunt destul de decorative. Se inmulteste prin butasi de frunza si diviziunile tulpinii. Are doua varietati mai cunoscute: maculata si smaragdina.
Specii cu vegetatie intrerupta.
Begonia gracilis, cu tulpini ramificate suculente, are rizomi in forma de tuberculi. Frunzele mici (garnisite cu peri) sunt lobat dintate. Florile, de asemenea mici, dispuse in umbrele axilare, au culoare roz. Infloreste vara. Aceasta specie a dat nastere la multe varietati, dintre care citam:
Begonia gracilis rosea: florile au culoarea roz, infloreste abundent, Begonia gracilis grandiflora, cu rizomi in forma de tuberculi, este originara din Peru. Tulpina, de 45 cm, sustine un corimb de flori albe-verzui. Infloreste toamna. Are frunze de un verde lucitor, lobat dintate, petiol lung cu peri.
Begonia tuberhybrida (face parte din grupa begoniilor cu tuberculi). Exista o gama variata de culori: de la roz pastel pana la rosu inchis, oranj, alb, galben.
In parcuri si gradini, cultivata cu pricepere, in platbande, borduri,in lumina filtrata sub ramurile copacilor inalti, in fata masivelor de arbusti etc., Begonia tuberhybrida poate produce o adevarata simfonie de culori, cu un efect remarcabil incepand din vara pana toamna.
De asemenea, se poate planta in combinatie cu: Campanula, lacramioare, ferigi, saxifraga, gladiole etc. Are tuberculi cu diametru de 4-10 cm, rotunzi si carnosi. Florile unisexuate: flori mascule numeroase au stamine, florile femele, mai putine, au stigmate scurte. Ele pot fi simple sau dubel, cu petale ondulate sau crestate.
Se poate inmulti prin seminte, tuberculi sau butasi.
Se dezvolta bine in soluri bogate in humus, usoare, afanate, poroase, permeabile, cu proprietatea de a mentine umezeala.
Un amestec tipic de pamant este constituit din: 1/3 turba, sphagnum, 1/3 frunza (bine putrezita) si 1/3 nisip. Esential este sa se creeze un mediu care sa retina umezeala, dar sa permita o buna drenare a apei.
Substratul pentru semanat se va pregati astfel: amestecul format din scoarta de copac, muschi, sphagnum, rumegus, compost, turba sau vermiculit se trece prin sita pentru a nu fi prea grosier. Ceea ce ramane in sita se asterne ca strat inferior, gros de cca 6-7 cm, peste care se aseaza un strat din amestecul cernut fin pe care se va efectua semanatul in ianuarie-februarie. Se taseaza foarte usor suprafata si se uda cu o stropire fina. Apoi, se va acopei cu sticla, peste care se pune o hartie, caci au nevoie de intuneric. La o temperatura de 22-23oc, semintele vor germina in cca 8 zile. Hartia se ridica cand tegumentul semintelor a crapat. La 10 zile dupa germinatie, geamul se indeparteaza. Pana atunci, din cand in cand, se da la o parte geamul pentru aerisire. Plantele se mentin acum relativ umede dandu-se, in acelasi timp, lumina si aer suficient pentru a creste activ.
Dupa 8 saptamani de la semanat, plantele se vor transplanta intr-un substrat asemanator cu cel in care s-a semanat.
Daca se va proceda in acest fel, se vor obtine plante bune pentru trecerea la ghiveci in mai sau iunie.
La inmultirea prin diviziunea tuberculilor, partile sectionate se vor planta numai dupa ce ranile s-au svantat, pentru a-I feri de putrezire si numai pe cei la care sunt dezvoltati mugurii de 2-3 cm. se vor planta in pamant de frunze grosier, muschi sau chiar nisip, lasand suficient spatiu intre ei pentru dezvoltarea radacinilor. Se acopera apoi cu un strat subtire (2 cm) de pamant de frunze sau scoarta pentru a stimula formarea radacinilor pe toata suprafata tuberculului. Se va mentine o umiditate moderata si o temperatura de cca 20-22oc.
Cand tuberculii au format doua frunze si vremea s-a incalzit, se trec in ghivece sau se scot afara in gradina.
La inmultirea prin butasi, obtinuti din lastari ce apar din tuberculi pornici, se procedeaza astfel:
- cand tulpinile au 2-3 frunze de marimi egale se taie de la baza tuberculului lastarii care sunt in plus, de la plantele puse in vegetatie (avand grija ca fiecare lastar sa aiba si o mica parte de tubercul).
Inmultirea prin butasi se face aproape tot timpul anului, la 18-20oc. se vor obtine astfel, numai din cateva plante mama un mare numar de butasi, care se vor plante intr-un amestec de ½ nisip si ½ pamant de frunze sau turba si se acopera lasand o distanta de 15-20 cm, cu o folie de polietilena, care are rolul de a mentine umiditatea.
Cand se inradacineaza, se trec la ghivece sau se planteaza la loc definitiv.
Timpul de plantare variaza in functie de clima. In general, se planteaza dupa ultimul inghet. Se scot afara cat mai repede pentru ca plantele sa-si stabileasca vegetatia ianinte de a incepe caldurile extreme.
Un tubercul cu diametru de 5 cm se va planta in ghivece de 8 am, avand grija ca varful lui sa fie chia la suprafata solului.
Cand aceste begonii se planteaza afara, se va amesteca in solul respectiv, inainte cu o luna, balegar bine putrexit, 1/3 pamant de frunze sau turba si 1/3 nisip grosier, udate si amestecate in acest timp de cateva ori.
Frunzele indica daca au sau nu nevoie de fertilizare: frunzele verzi deschis, cu margini indoite in sus, arata ca plantele au nevoie de fertilizare; frunzele verzi inchis, indoite in jos, indica o suficienta fertilizare.
Fertilizarile se voraplica la intervale regulate (de la o data pe saptamana la trei saptamani).
Se opreste feritlizarrea in septembrie.
Desi begoniile necesita o umiditate mare (mai ales atmosferica), udarile se vor face cu grija, caci si o cantitate mare de apa contribuie la indoirea sau caderea florilor si la ruperea tulpinii.
La sfarsitul lui septembrie, inceputul lunii octombrie, inainte de primul inghet, cand frunzele se ingalbenesc si cad si tulpinile se separa cu usurinta de tuberculi trebuie indepaartate toate tulpinile, altfel ele pot fi un focar de infectie provocand putrezirea tuberculilor; acestia se spala de pamant, se tin cateva zile la soare pana se usuca si devin tari. Apoi se vor depozita in spatii reci si uscate pana in momentul cand trebuie sa porneasca in vegetatie.
Daunatorii (paduchii, omizile, paianjenul) nu sunt un pericol serios pentru begonii. Ei pot fi compatuti cu insecticide.
Fainarea este cea mai comuna boala la begoniile tuberoase. Este o ciuperca ce acopera frunzele cu un praf alb sau cenusiu si se poate intinde pe toata planta. Se stropeste sau prafuieste preventiv sau la primela semne de boala si se repete din 10 in 10 zile. Se folosesc fungicide care contin sulf, cupru etc.

Libia...cat va continua brutalitatea?

"Ei spun că noi toţi suntem libieni şi că suntem un singur popor", a strigat femeia, care a spus că se numeşte Eman al-Obeidy. "Dar uitaţi-vă ce mi-au făcut oamenii lui Gaddafi". Avea o vânătaie pe faţă, o cicatrice mare pe coapsă, câteva zgârieturi adânci pe gambă şi semne care păreau să arate că a avut mâinile şi picioarele legate, scrie corespondentul New York Times.

Femeia susţine că a fost violată de 15 bărbaţi. "Am fost legată, au defecat şi au urinat pe mine. M-au violat", a povestit ea. Eman al-Obeidy a venit să ceară ajutor pentru alte prietene de-ale ei care s-ar afla încă în mâinile oamenilor lui Gaddafi. "De îndată ce o să ies de aici, mă vor duce la închisoare", a adăugat ea, părând să fie conştientă de riscurile pe care şi le-a asumat.

Femeia era îmbrăcată cu o rochie neagră, avea văl şi purta papuci. A intrat brusc în hotelul Rixos şi a cerut să stea de vorbă cu jurnaliştii de la New York Times şi Reuters, plângându-se că "afară" nu există acoperire media.

Pentru membrii presei internaţionale care stau la hotelul Rixos ca "oaspeţi" ai colonelului Gaddafi - de unde nu au voie să iasă decât pentru deplasările oficiale - episodul a fost o dovadă a brutalităţii regimului libian şi a prezenţei forţelor sale de securitate inclusiv în rândul personalului hotelului, scrie New York Times. Oameni care purtau uniforma hotelului şi care cu doar câteva ore înainte serveau cafea şi curăţau farfurii au înşfăcat cuţite de pe masă şi s-au repezit să o împiedice fizic pe femeie să mai vorbească, iar pe jurnalişti să se apropie de ea.

Obeidy a apucat să spună că este originară din Benghazi, fieful rebelilor, şi că a fost oprită de miliţia lui Gaddafi la periferia oraşului. A fost captivă două zile, dar a reuşit să scape. "M-au înjurat şi m-au filmat. Am fost legată", i-a spus ea lui Michael Georgy, ziarist Reuters, singurul care a putut vorbi cu ea mai pe îndelete. Cuvintele ei au putut fi prinse de câteva camere de televiziune.

Episodul a dat naştere unei adevărate încăierări în timp ce jurnaliştii încercau să o intervieveze, fotografieze şi să o protejeze. Câţiva jurnalişti au fost loviţi şi dărâmaţi la podea. O cameră TV a CNN a fost distrusă, iar forţele de securitate au confiscat reportofonul pe care un reporter de la Financial Times îl folosise ca să-i înregistreze mărturia. Un ofiţer de securitate în civil a scos un revolver. Doi membri ai personalului hotelului au luat cuţite de pe masă şi i-au ameninţat pe Obeidy şi pe jurnalişti. "Îndepărtează-i, îndepărtează-i", a strigat un chelner, încercând să-i blocheze pe jurnaliştii străini să ajungă la Obeidy. O femeie, tot din rândul personalului hotelier, i-a strigat: "De ce faci asta? Eşti o trădătoare" şi a pus o haină peste capul lui Obeidy.

În cele din urmă, Obeidy a fost obligată să intre într-o maşină albă care a demarat într-o direcţie necunoscută.

Întrebat despre tratamentul rezervat femeii, Khalid Kaim, viceministrul de externe, a promis că va fi tratată în conformitate cu legea. Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că, din câte se pare, femeia era beată şi bolnavă mintal. "Sigur că îi este garantată siguranţa", a spus oficialul libian, adăugând că autorităţile investighează cazul, inclusiv ipoteza ca relatările ei să fi fost "fantezii".

Charles Clover, jurnalist de la The Financial Times, care s-a pus în calea forţelor de securitate în timp ce încercau să pună mâna pe femeie, a fost urcat într-o maşină şi condus până la graniţă la scurt timp după aceea. El a declarat că încă din ajun i se spusese să plece, pentru că oficialii guvernului libian au ajuns la concluzia că în relatările sale sunt inadvertenţe, scrie The New York Times.

M-am regasit...

Salutare voua, celor care v-ati gandit sa imi vizitati blogul.Am trecut printr-o perioada pe care nu stiu cum sa o numesc: "vis"sau "cosmar". De vre-o jumatate de an, am devenit foarte interesata si atrasa de lumea araba, de cultura lor si chiar de islam.Am cunoscut pe cineva pe internet.Un baiat musulman din Egipt.Am  inceput sa vorbim tot felul de chestii. Pentru el am facut  primele fotografii cu hijab( acoperamantul capului la femeile musulmane), ca sa ii arate poza mamei lui.Spre surprinderea mea, cultura lor ma atragea din ce in ce mai mult. Am inceput sa citesc Qoranul( cartea sfanta a musulmanilor)...am inceput chiar sa il inteleg...Ajunsesem prea departe.Intr-o seara am inceput sa ma gandesc la toate lucrurile acestea...si...am inceput sa plang...nu ma mai recunoateam, nu stiam unde este acea persoana vesela, puternica si plina de incredere...nu mai stiam nimic.

 Mi-am facut rugaciunea inainte de somn si am adormit. Dimineata m-am trezit si ma simteam mai bine :)  Maine e Duminica si vreau sa ma duc la biserica la slujba. Sant fericita ca mi-am recapatat increderea in mine si in Dumnezeul meu...